Vizionare publicitate plăcută!

De multe ori mă ciocnesc de oameni care spun că urăsc publicitatea, că le iese pe ochi, că este peste tot. Apoi când vine ei la rândul lor să promoveze ceva spammuiesc mai mult decât cineva ar spămmui. Aici e de la un om care încearcă prin like-uri să câștige un concurs până la politicieni care încearcă să câștige un fotoliu în primărie/parlament. Iată de ce nu sunt interzise panourile cu politicieni și pliantele, broșurele sau flyierele? Oricum doar copaci tăiați sunt.

Apoi am realizat că noi suntem mofturoși, vrem unele lucruri care nu ne ciocnim deloc să fie într-un fel. Pentru că așa e frumos, dacă susțin asta înseamnă că gândesc frumos. Fără a gândi logic la consecințele moftului nostru. A început campania cu scapă de gherete, și oamenii au luat poziții. Desigur că trebuie să înțelegem că a scăpa de gherete nu înseamnă că mâine le scoatem pe toate o dată din Chișinău. Azi vor să interzică publicitatea din cinematografe, și oamenii aplaudă.

Publicitatea în cinematografe (adică Patria)

Nu vorbim de monopolul Patria, deja fiecare l-a acceptat într-un fel, pentru că nu apare nimic care să concureze cu el. Restul sunt cinematografe de festivale și evenimente.

Proiectul de lege în care se spune că publicitatea trebuie să fie în română, reorientează creativitatea, nu o scoate. Legea care ar renunța la fete și băieți goi de pe panouri, iarăși reorientează și îi va face pe creativi să gândească mai mult.

Dar legea din cinematografe ce propune în schimb? Product placement? Filmele nu-s făcute în Moldova. Iar filmele făcute în Moldova nu sunt susținute. Așa că brand placement nu poate fi.

O logică simplă spune că dacă se scoate publicitatea din cinematografe, prețul la bilete va crește. Dacă prețul crește mai puțini clienți vor fi. Dacă mai puțini clienți vor fi, filmele vor fi doar comerciale pentru a prinde un public cât mai larg. Pe urmă oamenii se supără, dar de ce Melancholia nu-i la Patria, de ce filmele nu-s în original, de ce subtitrările îs de-a oaia. Eu cred că noi nu avem așa un public educat pentru a privi un film care doar o mică parte din oameni ar vrea să-l vadă. A fost The tree of life, de la care oamenii plecau în timpul filmului.

Pentru a vede filme mai selecte, eu aș fi de accord să fie și un pic mai multă publicitate în cinema.

Apoi, iarăși apara vaiete că: Eu plătesc pentru film, nu pentru publicitate. Corect – publicitatea plătește pentru tine filmul.

Se știe că moldovenii mereu întârzie, dar ei tot se plâng că nu mai suportă publicitatea de la început de film. De câte ori eu am fost la film, majoritatea oamenilor intră ori cu vreo 3 minute înainte de film, ori la fix, ori cu vreo 10 minute după când se începe filmul propriu-zis. Deci puțini sunt cei care își mai amintesc de publicitate după.

La o prezentare mail.ru la care am fost, se spunea că foarte puțini oameni își amintesc ce publicitate a rulat la cinema, în afară de vreun trailer care i-a părut interesant. Apoi eu când mă duc, nu mă duc singur, și vorbesc cu oamenii cu care mă duc, și iarăși cele 5 minute de publicitate, trec mai ceva ca gândul. Deci încă o dată, ce ne încurcă?

Din câte știu eu, publicitatea de la cinema nu a făcut nici o victimă, nu a traumatizat pe nimeni, și nu a molestat pe nime. Dacă cineva a decis să cumpere ceva după ce a văzut publicitatea, de ce dau vina pe publicitate?

Alții dau exemple că în SUA biletul e foarte ieftin 3-6$ în orășelele mai mici și până la 12$ în cele mai mari (asta după prețurile din Nebraska, Chicago, Miami, LA, San Fran). Dar acolo popcornul e vreo 8$. Asta se numește costuri complementare. La facultate vorbeam despre asta, că cipsurile pot costa foarte ieftin dar pentru că ne fac să ne fie sete, apa costa mai scump. Așa și la film. Iar la film se mănâncă floricele, se știe.

Și în SUA tot este publicitate, dar ea mai mult face să-ți fie poftă de coca-cola și floricele, plus se promovează business-urile locale. Așa că nu văd problema, și comparația cu SUA îmi pare irelevantă, mai ales că filmele acolo sunt direct de la producător.

Mofturi

Acum văd oameni care aplaudă tentativa de scoatere a publicității, care în general nu prea dau pe la cinema. Se știe că se privește filmele pe torrents, și se așteaptă că la cinema tot de pe torrents să fie. Și așa se vrea scoaterea deși  tare rar se ciocnesc dar în adâncul sufletului crezi că publicitatea asta e satana ce te manipulează. Apoi trebuie să arăți că ești rebel.

Oamenii vor filme în original, dar dacă ar fi în original, mai mult de o dată pe lună nu s-ar duce. Că ce, suntem studenți. Faptul că biletele s-ar putea scumpi dacă se aprobă legea, tot cu nimic nu-i atinge. Iar mofturi, credem în idealuri și nu gândim practic. Și asta nu doar în publicitate.

Iată se poate de propus cum poate fi publicitatea în cinema. La ce se dă voie acolo și la ce nu se dă voie. La cât de lung să fie clipulețul. Pentru ca cei care fac publicitatea să poată să se reorienteze. Sau mai bine scaunele să fie branduite și cinematograful să se transforme într-un circ, cu oameni care în timpul filmului să umble și să ne dea flyere.

Iaca mie la animest, ca persoană care avea abonament, nu-mi plăcea aceleași introuri care le vedeam de 4-5 ori pe zi. Dar eu înțelegeam că datorită la introurile celea, abonamentul meu costa 150 și nu 200, sau mai mult. Unica mea cerință ar fi fost să schimbe publicitatea, da în rest că ea e acolo, îmi pare normal.

Și altă tendință care am observat-o, că oamenii lucrurile care nu le înțeleg, pur și simplu le interzic. Și nu contează cine sunt oamenii ăștia: părinții noștri, profii noștri, sau politicienii.

Gândiți-vă la asta.

PS: Ceva statistici

  • 69% of all Americans go to the movies at least once every year.
  • 97% of moviegoers go with at least one other person, making it America’s #1 leisure activity.
  • 2009 saw approximately $10.6 billion in the box office, making it the highest grossing year ever.
  • 3% of all movie releases in 2009 were of the 3D variety, yet those movies made up almost 20% of the cinema revenue.
  • Adults are three times more likely to be seen at the movies than bars/nightclubs.
  • In 2009 more people went to the movies than attended Theme Parks and Sporting Events combined.
  • 75% of cinema’s audience is derived during weekend showings.
  • 45% of moviegoers eat out before or after the movies while 21% go shopping.
  • When surveyed, 66% of moviegoers preferred cinema ads to television ads.

      Articole recomandate