Tot ce e cunoscut și obișnuit se termină brusc, asemenea cuvintelor în timpul unei conversații decisive. Te simți de parcă ai sări de pe o stâncă în mare, uneori fără să reușești să-ți iei aer: știi că vei ieși la suprafață, dar nu știi când.
Și atunci vine timpul pentru care nimeni niciodată nu ne-a pregătit, dar căruia cu siguranță îi vom face față, timpul care ne va arăta nu de ce suntem în stare, ci ceea ce vrem. Pentru mine această revelație a fost momentul când atârnam într-o peșteră fără frânghii de siguranță și încercam din răsputeri să nu cad.
Anume atunci am înțeles că cel mai mult îmi doresc să trăiesc – să merg pe picioarele mele, să rămân intact, iar toate celelalte le voi rezolva treptat, voi rezolva problemele pe măsura apariției lor. De fapt, nimic mai mult nu rămâne, e unicul program de divertisment disponibil pe rută.
Mănâncă și trăiește, de ce mai ai nevoie?
Problemele serioase permanent îmi provoacă panică și dorința de a da peste cap câteva pahare și a mă culca în poza embrionului – dar am trecut prin destule schmbări pentru a înțelege: nu trebuie să-ți fie frică. Chiar dacă îți pare că acum te vei culca și vei muri din neștiință și tristețe, crede-mă: vei rezolva totul, vei faсe față tuturor provocărilor, vei găsi cheile pentru orice. Timpul este de partea ta. E mereu de partea celor care dau din lăbuțe.
Deci, hai, dă din lăbuțe – vei deveni mai puternic aflându-te în drum.
Există două lucruri pe care ar trebui să înveți cât mai devreme să le faci: să ceri ajutor și să te tragi singur de guler. Ții minte care sunt cele trei cele mai frumoase cuvinte în orice limbă, după căpitanul Kirk? ”Ajută-mă, te rog!”
Antrenează-ți vocea
Să te tragi singur de guler înseamnă să cauți posibilități și soluții și nu motive pentru a renunța. Între timp e important să faci diferența: vorbesc despre cazurile în care îți este atît de neplăcut, încât încă puțin și va fi rău de tot și nu despre încercarea de a te scoate din zona de confort printr-o metodă artificială, pentru că azi acest lucru e la modă. Sunt pro când vine vorba de acceptarea de a încerca ceva ”nou și interesant”, dar numai atunci când ți-o dorești cu adevărat și nu pentru că toți în jurul tău deja au făcut-o și au postat și pozele și Instagram, iar tu ai acolo doar motănași, musli și ficusul Ciprian. Celebra întrebare a mamei din copilărie: ”Și dacă toți vor sări în fântână, vei sări și tu?” în viața matură capătă o nouă conotație. Și bunul simț.
Să încerci să te faci să te miști în timp ce nu ești bine e o ocupație care mult prea rar se dovedește a fi de succes. Părerea mea e că lucrurile cunoscute, pașii simpli te vor ajuta mult mai bine să nu-ți pierzi mințile.
Dacă nu-ți reușește să râzi – ironizează. Bucură-te de sarcasm pînă la momentul în care nu vei simți nevoia vitală de bunătate. Încetează să te percepi serios pe tine însuți – viața asta are multe lucruri care trebuie privite și tratate cu haz.
De la nimbul din cap obosești foarte repede. De la cel de pe un cap străin – în special; te orbește. Te roade întrebarea: why so serious, doar nu avem câte șaisprezece ani.
Dacă vrei să plângi – plânge. Nu există nici un fel de reguli ”corecte” de a face față stării de tristețe lăuntrică, cu excepția uneia – nu renunța. Iar atunci cînd acasă se vor termina toate batistele și șervețelele, suflă nasul în perdeua din baie, mai târziu o vei schimba.
Dacă acum îți este frig, amintește-ți cât de cald și umed e într-o noapte de vară, când ți se pare că aerul te cuprinde. Cât sunt de frumoase stelele iarna, la periferii. Cât de minunat miroase în magazinul de dulciuri. Amintește-ți de ceea ce te face să respiri. Ascultă cum devine mai des ritmul inimii.
Încearcă să găsești bucuri în sine, ca atare, aici și acum, pentru tine, și nu în comparație cu cel căruia îi este mai rău, cum am fost învățați.
Fă-ți ordine în viață, făcând ordine în locuință. Cui dintre cunoscuți ai putea să-i dai aceste cărți, crema folosită o singură dată, parfumul, cosmetica, bijuteriile de care te-ai plictisit, fusta îmbrăcată o singură dată? Nu e caritate, nu e o metodă de a te simți ”binefăcător” – e ecologia capului, sortarea raționașă a lucrurilor în spațiu. Iar dacă arunci – învață să faci asta fără milă.
Și încă una: adaugă lumină. În sens direct. Schimbă becurile arse, cumpără altele, mai puternice.
Învață arta de a trăi aici și acum, în pace cu tine. De aceea, oriune ne vom trezi mâine, hai să stabilim un singur lucru:
Ne vom descurca!
Sursa: novapost.ro
