Nu puţini sunt cei ce socotesc că e mai importantă îmbrăcămintea decăt cât te duce mintea şi tind să susţină conceptul potrivit căruia, hainele impun respect, atunci cand sunt alese pe spranceană.
Dar există şi cei ce privesc mult mai în profunzime lucrurile, aducând în prim-plan faptul că sub carapacea brăduită a oricărui individ înstărit, care se străduieşte să obţină un plus de prestanţă cu ajutorul garderobei, se poate ascunde un personaj de-a dreptul nesemnificativ, dezamăgitor.
Este valabilă şi reciproca, desigur: uneori ne trezim copleşiţi de admiraţie pentru cineva care ascunde o inimă mare sub un tricou jerpelit şi o inteligenţă sclipitoare sub o claie de păr ciufulit.
Dar iată că deunăzi, am regasit în acest vast spaţiu informaţional oferit de Universul Web, o clasificare ceva mai aparte a indivizilor.
Este vorba despre o teorie care împrumută sâmburele de înţelepciune al tuturor generaţiilor de la Adam şi Eva încoace, stabilind fără drept de replică, tocmai faptul că nu haina-l face pe om, ci doar că omul modelează haina:
„Oamenii sunt de patru feluri, nici mai mult, nici mai puţin. E simplu să-i recunoşti, dacă ţii seama de isprăvile lor şi de ceea ce le iese din gură:
1. Cei care ştiu şi ştiu că ştiu. Aceştia sunt învăţaţii;
2. Cei care ştiu, dar nu ştiu că ştiu. Aceştia sunt visătorii şi trebuiesc treziţi;
3. Cei care nu ştiu şi ştiu că nu ştiu. Ei trebuie ajutaţi să înveţe;
4. Cei care nu ştiu şi nu ştiu că nu ştiu. Aceştia sunt neghiobii, pentru care nu mai e mare lucru de făcut.”
Q.E.D.
