În plină campanie electorală şi în plină Republică Moldova, unde nimic nu pare să funcţioneze aşa cum trebuie, discursurile par a fi unicile moduri de a însufleţi oamenii să îşi apere drepturile şi să încerce măcar să facă ceva pentru ţara lor.
Unul dintre cele mai mari discursuri ţinute de către căpitani, generali, coloneli şi chiar locotenenţi, discursul lui George S. Patton a însufleţit zeci de mii de soldaţi americani să debarcheze pe ţărmurile Normandiei şi să pună capăt unui război care a început din cauza a 2 maniaci şi care a fost o catastrofă, atât la nivel fizic, cât şi psihic, pentru milioane de indivizi din întreaga lume.
Iată mai jos o adaptare a acestui discurs pentru moldoveni.
„Luaţi locuri de unde puteţi.
Bărbaţi, toate aceste lucruri pe care le auziţi despre moldoveni că nu vor să-şi apere drepturile, că vor să stea doar acasă, totul este o minciună. Moldovenii vor să fie auziţi. Moldovenii iubesc strigătele şi sunetele protestelor. Când aţi fost copii, toţi aţi admirat indivizi care puteau striga tare, care puteau alerga rapid şi care aveau grimase animalice. Moldovenii iubesc câştigătorii şi nu tolerează învinşii. Moldovenii joacă pentru a câştiga, mereu. Însuşi gândul de a pierde e odios pentru moldoveni.
Nu toţi veţi fi înjuraţi şi bătuţi. Doar 2% dintre cei care citesc asta ar putea fi loviţi în timpul unui protest. Orice bărbat este înfricoşat în timpul primei acţiune. Dacă zice că nu e, atunci e un mincinos. Dar un bărbat adevărat e un bărbat care îşi cere drepturile chiar şi când e înfricoşat. Unii vor trece peste frica lor în câteva minute de altercaţii, unora le va lua o oră, altora câteva zile. Dar un bărbat adevărat nu se va lăsa niciodată furat, nu va trece tăcut pe lângă o situaţie de criză şi nu-şi va lăsa drepturile călcate în picioare nici sub pericol de moarte!
Nici un erou adevărat nu e un luptător scos din cărţi. Fiecare individ din această societate joacă un rol. Aşa că nu ceda niciodată. Niciodată să nu crezi că rolul tău nu e important. Ce ar fi dacă fiecare individ care ar trece pe lângă o fată ar zice: ‘La naiba, eu mă grăbesc şi nici măcar nu pot să lupt. O să o ajute cineva.’ Ce ar fi dacă fiecare ar zice aşa? Cine naiba ar ajuta-o atunci? Nu, din fericire. Noi, moldovenii, nu zicem niciodată aşa. Fiecare îşi ştie rolul. Fiecare ajută fetele la nevoie. Fiecare individul din societate are un rol de jucat: chiar şi măturătorii sunt acolo pentru strânge gunoiul pe care îl aruncăm pe lângă urne pentru că suntem lenoşi.
Fiecare bărbat nu trebuie să se gândească doar la el, ci şi la individul care luptă lângă el. Noi nu avem nevoie de laşi în Moldova. Ei ar trebui ucişi ca muştele. Dacă nu, ei vor merge acasă, laşii naibii, şi vor creşte alţi laşi. Oamenii curajoşi vor creşte alţi oameni curajoşi. Ucideţi laşii şi vom avea o naţiune de oameni curajoşi.
Unii dintre voi probabil se întreabă dacă vor fi sau nu prea fricoşi pentru a-şi apăra drepturile. Nu vă faceţi griji. Vă pot asigura că toţi o să vă faceţi datoria. Unii vor zice că presez asupra unora prea tare. Nu vreau să aud aşa ceva. Eu cred că un gram de transpiraţie va salva viitorul unui copil. Cu cât mai mult strigăm, cu atât mai repede vom obţine victoria. Vreau ca toţi să memoraţi asta. Moldovenii nu se lasă călcaţi în picioare. Nu vreau ca cineva să dea înapoi, decât dacă e rănit. Dar chiar dacă eşti rănit, încă poţi sta drept.
Şi apoi, este un lucru pe care îl veţi putea spune când veţi fi bătrâni. 30 de ani înainte, când vei sta cu nepotul tău pe genunchi în faţa unui foc şi el te va întreba: ‘De unde e canapeaua asta pe care noi stăm?’ Nu va trebui să tuşeşti şi să zici ‘Păi, am cumpărat-o cu un salariu anual.’ Nu domnule, îl vei privi direct în ochi şi-i vei zice: ‘Din Parlament, nepoţele!'”
