Cu siguranță viața e cel mai frumos dar pe care l-am fi putut primi vreodată. Cu toții ne naștem, creștem, mergem la școală, apoi facem facultate, găsim un job, întemeiem o familie, încărunțim și ne trecem. Însă tot acest parcurs se datorează celor care ne-au fost aproape, mereu, la bine și la greu.
Nu vom vorbi despre părinții noștri, care cu siguranță sunt cei mai de preț oameni din viața fiecăruia, ci vom aduce un omagiu deosebit acelor bătrânei cărunți și chinuiți care ne-au crescut încă din fașă, iubindu-ne la fel de mult precum ar face-o un părinte.
Doinița Strulea este o tânără talentată și extrem de pasionată de poezie și versuri. După ce a făcut mare vâlvă la concursurile poetice din Italia și ajuns o vedetă locală, a venit timpul să ne mai uimească încă o dată.
Acum tânăra a mers mult mai departe și a realizat un film-poezie în care își transmite toate emoțiile și trăirile sufletești pe care le are atunci când își amintește de bunelul ei. Filmulețul a fost filmat în satul Mașcăuți, în apropierea Orheiului Vechi, sătucul ei de baștină unde a crescut și a copilărit.
„Sunt emotivă. Sunt firavă. Mă sensibilizează tot ceea ce ține de oamenii dragi sufletului meu. Mă dor ridurile lor, ele sunt drumurile pline cu amintiri. Însă sunt enorm de recunoscătoare bunelului meu, cel care nu are nevoie de actorie, sinceritatea sa reflectă fiecare vers adăpostit în mine. Dragii mei, iubiți-vă buneii până mai sunt în viață, că după … rămâneți cu imaginile.„
