Viktor But, acuzat în SUA că a organizat cea mai importantă reţea de comerţ ilegal cu arme din lume, ar fi avut relaţii cu persoane influente din Moldova. În proces au apărut detalii noi ce par să confirme datele mai multor rapoarte internaţionale, potrivit cărora numeroase firme de la noi ar fi prestat servicii de transport arme pentru celebrul traficant.
Primele audieri în procesul din SUA intentat lui Viktor But, fost ofiţer al armatei ruse, acuzat că a organizat cea mai importantă reţea privată de trafic de arme din lume, scot la iveală noi detalii referitor la faptul că Republica Moldova era folosită ca punct de tranzit sau de negociere a tranzacţiilor cu arme.
Astfel, potrivit unor înregistrări audio făcute de agenţii americani, Viktor But, cunoscut şi sub numele „Lordul războiului”, după titlul unui film celebru cu Nicolas Cage în rolul principal şi inspirat din viaţa rusului, planifica să vină în ţara noastră în martie 2008.
Moldova pe harta traficanţilor
În Republica Moldova, But urma să negocieze vânzarea unui important lot de arme cu agenţii secreţi americani care s-au dat drept membri ai gherilelor columbiene FARC, organizaţie calificată drept teroristă de către Washington. Argumentul pentru care ţara noastră, alături de Muntenegru, a fost examinată ca posibil loc de tratative era faptul că But nu are nevoie de vize, în calitate de cetăţean rus, şi pentru că ar avea „o protecţie sigură”, din partea serviciilor secrete ruseşti, cât şi a anumitor persoane sus-puse.
În ultimul moment însă, agenţii secreţi americani l-au convins pe But ca întâlnirea să aibă loc la Bangkok, unde acesta a şi fost arestat la 6 martie 2008. Mai multe rapoarte internaţionale relevă că cel puţin cinci firme avia din Moldova ar fi fost implicate în transportul de arme în Africa, Irak şi Afganistan pentru Viktor But. E vorba de companiile Moldtransavia, Jet Line, Renan, Aerocom şi Pecotox. Firma Aerocom a fost acuzată în rapoartele organizaţiilor internaţionale de cooperare cu dealeri de arme care au facut tranzacţii cu Al Qaeda.
Douglas Farah, fost jurnalist de investigaţie la „Washington Post”, actualmente cercetător la Centrul Internaţional de Evaluare şi Strategie, a scris în cartea sa „Negustorul morţii: banii, armele, avioanele şi omul care face posibil războiul” şi despre relaţiile dintre Victor But şi firma Aerocom, aceasta fiind acuzată şi de transportarea drogurilor.
Plahotniuc versus Ţopa
O investigaţie realizată în 2006 de „Ziarul de Gardă” arăta că Vlad Plahotniuc, pe atunci director la Petrom Moldova, ar avea legături cu firma Aerocom. Acesta a negat informaţia abia peste patru ani, în 2010, într-un interviu pentru ziarul „Timpul”. Mai mult, la 13 septembrie 2011, Vlad Plahotniuc, prim-vicepreşedinte al Parlamentului, într-o declaraţie de presă, susţinea că, de fapt, în spatele firmei Aerocom s-ar afla „fraţii Ţopa”.
„Există informaţii despre o serie de anchete, care vizează personajele în cauză pe subiecte extrem de grave: trafic ilicit de arme cu implicarea companiei Aerocom, inclusiv, în renumitul «caz Victor But», investigat de CIA; sechestrare de persoane şi ameninţări cu moartea; cazuri aflate în atenţia agenţiilor ONU; fraude financiare în proporţii deosebit de mari, etc.”, se preciza în declaraţia remisă presei.
Viorel Ţopa a negat categoric că e l sau Victor Ţopa ar avea vreo legătură cu firma Aerocom. „Este o miciună sfruntată marca Plahotniuc”, ne-a declarat omul de afaceri.
Aerocom în rapoartele ONU
Compania Aerocom a figurat în numeroase cazuri de contrabandă de arme spre ţări din Africa şi Orientul Mijlociu, potrivit organizaţiilor internaţionale. În 2003, experţii ONU au vorbit despre implicarea acesteia în transmiterea de arme pentru regimul dictatorului Charles Taylor din Liberia. Aerocom a continuat să activeze însă. Trei ani mai târziu, presa internaţională a scris că Aerocom a transportat arme în timpul războiului din Irak. Atunci, firma trebuia să livreze circa 200.000 de automate Kalaşnikov AK-47, care n-au mai ajuns la destinaţie.
Şapte „baroni” din URSS pe piaţa armelor
Piaţa neagră a armelor s-a aflat în ultimul deceniu sub controlul a şapte „baroni” din fosta URSS: But, Minin, Dudarev-Andersen, Gaydamak, Garber, Rabinovich şi Moghilevici. Potrivit unei investigaţii realizate de ziariştii din Rusia, arestarea lui Viktor But sau a lui Mogilevici nu a ]nsemnat pierderea de către aceştia a controlului asupra acestei pieţe, estimate la circa 10 miliarde de dolari pe an.
Experţii ONU susţin că un sfert din armele uşoare de pe glob se vând pe piaţa neagră, majoritatea fiind livrate de către cei şapte „baroni”. Furnizorii oferă orice tip de arme, de la Kalaşnikov şi grenade până la tancuri, lansatoare de rachete, avioane de vânătoare şi submarine. Totodată, ei se ocupă şi de asigurarea transportului, deţinând o flotă de 50 de avioane militare de transport.
Majoritatea armelor comercializate de cei şapte provin din imensele depozite ale fostei Armate Sovietice. Numai în Federaţia Rusă erau stocate la începutul anilor ’90 peste 750.000 de vagoane de armament. Chiar dacă sunt vânaţi de poliţie şi serviciile secrete din multe state ale lumii, comercianţii rareori ajung în mâinile justiţiei. Şi asta pentru că majoritatea beneficiază de protecţie din partea unor servicii secrete sau chiar fac parte din ele.
