Dacă uneori viața ne pune la încercare forțele, răbdarea și îndarjirea, poate că cei mai îndreptățiți să ne dea lectii de rezistență și dorință de izbândă, sunt copacii.
Sevele lor pulsând de energie și viață, îi transformă în autentice pilde de tenacitate în fața intemperiilor de orice fel.
Nu întâmplător, aceste minunății ale naturii continuă să fie personificate în operele celor mai însemnați artiști ai lumii – copacii sunt o specie aparte de necuvântătoare, care își croiesc drum în viață, acolo unde te aștepți mai puțin, clădindu-și trunchiul și coroana, pe arhitecturile sofisticate ale unor rădăcini, pe cât de neînțelese, pe atât de trainice.
“De la copaci învățăm să dorim numai ceea ce ni se dă și să luptăm cu furtunile anotimpurilor”, spune înțeleptul.
Dar copacii ne servesc drept dascăli pentru multe alte lucruri: ne amintesc cât suntem de vremelnici pe acest pământ, ne îndeamnă să dăm un sens scurgerii timpului, ne învață să lucrăm sârguincios în tăcere, ne servesc drept model de statornicie și forță lăuntrică fără egal.
Şi-apoi, copacii nu trec prin viață complet tăcuți – cei ce știu să le asculte foșnetul frunzelor, baletul ramurilor și pulsațiile sevelor, pătrund într-o lume de basm, o lume în care descoperă că asemenea oamenilor, fiecare copac își are propria poveste, propria identitate.
Să învățăm de la copaci, oameni buni și chiar siliți fiind a ne călatori ființa prin colțuri îndepărtate de lume, să nu ne uităm rădăcinile și dulcele grai în care ne-om istorisi cândva, povestea…
Roxana Iorgulescu
