Nu am nevoie de companie, pentru a fi fericit

ThinkstockPhotos-451060443-720x340-min

De ce singurătatea este considerată a fi un fenomen inacceptabil din punct de vedere social? De ce tuturor le e milă de oamenii care, de exemplu, mănâncă singuri în restaurant? De ce se consideră că o persoană fericită nu ar face așa ceva?

Desigur, avem nevoie de prieteni: vrem să ne împărtășim gândurile cu alte persoane, realizările și visurile. Și totuși, de ce, când o persoană acționează singură, se consideră că nu poate să se adapteze la societatea, să facă o impresie bună, să-și faci prieteni și, drept rezultat, stă singur într-o cafenea? Da, mâncatul în restaurant sau mersul la cinematograf se consideră a fi acțiuni pentru companii de oameni, dar de ce, dacă o persoană face asta în signurătate, toți cred, imediat, că acea persoană nu are prieteni? Dacă mănânci, de exemplu, singur, asta nu înseamnă că ești singuratic și trebuie să fii tratat cu milă! Poate nu ai chef să mănânci într-o companie?

E chiar atât de absurd să cinezi într-o loc public, dar să fii singur? Interacționăm cu oameni toată ziua, comunicând la serviciu, la școală și în timpul liber. Mereu ne aflăm pe rețele sociale, unde comunicarea continuă. De nu am petrece ceva timp singuri, cu noi înșine?

Probabil explicația acestui lucru este faptul că tindem să proiectăm propriile deprinderi pe alții, iar oamenii care nu pot fără o companie sunt oamenii care nu pot rămâne singuri, cu propriile lor gânduri. Să fii singur, cu propriile gânduri, este una dintre cele mai frumoase activități.

Petrecerea timpului în singurătate, cu timpul, difuzează senzația incomodității și îți permite să-ți cunoști persoana la un nivel mai profund. Iar, odată cu asta, va veni încrederea în propria persoană și tendința de a activa pe cont propriu, lucru pentru care te vei mândri.

      Articole recomandate