Glasuri care îți șoptesc numele sau cuvinte care nu au nici o legătură sau sunete care abia dacă seamănă cu cuvinte, o senzație puternică de frică, o prezență lângă tine și o apăsare puternică pe piept, în timp ce cineva râde. Dacă ai trecut prin așa ceva și ai reușit să rămâi cu mintea întreagă, atunci te felicităm: ai avut ceea ce psihologii, și nu numai, numesc Paralizie în timpul somnului.
Paralizia în timpul somnului este un fenomen care, chiar dacă e întâlnit destul de des, rămâne a fi una dintre cele mai înfricoșătoare experiențe din viața unei persoane. Și chiar ești conștient că nimic nu e adevărat și totul este o creație a propriului tău creier, fapt demonstrat de către savanți, glasurile par la fel de diabolice și figura din fața ta are aceeași ochi roșii fixați pe chipul tău.
Cum e, să treci prin așa ceva? Iată mărturisirea unei persoane care, după ce a avut o asemenea experiență, s-a trezit și a notat totul.
„Nu mai știu ce oră era, dar era foarte târziu pentru că eu m-am culcat pe la vreo ora 1 de noapte și eram foarte obosit și am adormit aproape instantaneu. Nu mai țin minte cum s-a întâmplat exact, dar m-am trezit în mijlocul nopții pentru că auzeam șoapte în jur (care, nu știu de ce, nu mă deranjau și-mi păreau normale) și o frică neclară care se intensifica treptat.
Peste câteva clipe, să fi fost vreo 20-30 de secunde, frica se amplifică drastic și îmi era frică așa cum nu mi-a mai fost niciodată. Glasurile continuau să șoptească. Unul râdea foarte încet, iar altul îmi tot pronunța numele. Toate aceste chestii îmi păreau destul de normale. De parcă eram drogat.
De obicei, dorm cu fața la perete, dar atunci, pentru că eram foarte obosit, nu am mai avut ocazia să mă întorc și am adormit cu fața spre masa mea de lucru. Glasurile și frica persistau și vroiam să strig, și am deschis gura, dar nu puteam scoate nici un sunet, de parcă eram mut.
În tot acest timp simțeam o oarecare presiune pe piept și pe mâine, de parcă cineva mă ținea fixat de pat și nu vroia să-mi dea drumul. Am mai încercat să strig, dar avusei același rezultat. Am deschis gura, dar nu puteam scoate nici un cuvânt. Atunci, nu știu de ce, am deschis ochii, regretând apoi.
Nu era o figură bine conturată. Era, undeva în mijlocul camerei (poți vedea aproape orice colț al camerei din patul meu), o figură întunecate ce avea formele unui om, doar că fără mâini și poate mai era ceva demn de remarcat la el, dar ochii săi roșii mi-au atras privirea și au stârnit în mine o frică care m-ar fi paralizat, dacă nu eram deja așa.
Stătea acolo, în mijlocul camerei și mă privea, fără a face vreo mișcare sau a scoate vreun sunet. Șoaptele însă continuau și veneau de undeva de după peretele din spatele meu. Apoi, am auzit o șoaptă la ureche care spuse niște cuvinte neclare și râse zgomotos, moment în care, cu un efort extraordinar, izbutii să-mi mișc mâna și să lovesc peretele din spate cu putere. În următoarea clipă mă ridicai din pat, plin de transpirație.
De atunci, chiar dacă nu prea cred în Dumnezeu, am o icoană lângă pat. Așa, pentru orice eventualitate.”
Acest fenomen, care se întâmplă destul de des și, conform statisticilor, cel puțin o dată sau de două ori în viața unui om, este cauzat de faptul că, odată ce adormim, creierul paralizează corpul de la gât în jos, pentru a preveni orice mișcări sau plimbări în timpul somnului.
În momentul în care, dintr-un motiv sau altul, te trezești brusc din faza R.E.M. a somnului, atunci creierul tău o ia razna din cauza faptului că ești paralizat și crează halucinații, cum ar fi o frică teribilă, glasuri, senzația că cineva te apasă pe piept și, foarte rar, halucinații vizuale, care includ demoni, oameni sau alte creaturi, cum ar fi fosta ta iubită sau iubit.
