Soții se acuză reciproc prin intermediul acestei replici. În urma dezvoltării ulterioare a evenimentelor ea evoluează în ”Dacă nu ai fi tu”.
Problema constă în faptul că acest joc e foarte ușor și repede însușit de copii care apoi, fără să-și dea seama, îl joacă pe parcursul întregii vieți, practic în toate situațiile dificile. Ba timpul e de vină, ba guvernul, ba vecinii. Dar cea mai mare vină o poartă părinții, jumătățile și copiii.
Un argument interesat, folosit de către toți nevroticii, este educația rea. Dar cine împiedică corectarea acestui defect? Poți să începi de unul singur să faci sport, muzică, să slăbești, să înveți limba engleză limba engleză. Aici apare jocul ”Totul e din cauza ta!”
E complicat de stabilit cum se învață acest joc. Cel mai probabil se observând cum tata o învinuiește pe mama de toate păcatele.
Voi descrie o întâmplare pe care mi-a povestit-o un coleg. S-a lăsat ispitit de ideea non-intervenției în educarea copiilor și nu urmărea cum fiica lui își făcea temele.
Dar voi relata povestirea lui.
”Soția mea nu împărtășea inovațiile mele pedagogice și continua să controleze îndeplinirea temelor fiicei noastre. La moment, fiica mergea în clasa a treia și deja suferea de sindromul eminentului. Odată fiica mea se ocupa de tema șa matematică. Soția stătea alături și tot se implica în lucrul ei. Ele se certau. Peste un timp, printre reproșurile că mi-e indiferentă soarta cipiilor, că din cauza mea fiica va crește proastă, că ea a obosit, soția m-a rugat să urmăresc cum fiica noastră își face temele.
Cu un aer nemulțumit și replica:’uite, din cauza ta sunt obligat să pierd timpul’, m-am așezat alături de fiica mea și urmăream cu atenție cum ea își făcea însemnări și tăceam. A durat 5 minute, Apoi, când se pregătea să scrie în caiet niște prostii, nu am rezistat și am făcut o remarcă. Mâna fiicei a tresărit. A făcut o pată în caiet și a exclamat: ‘uite ceam făcut din vina ta. Acum nu voi lua 10. Totul e din vina ta!’
Atunci mi-am amintit că în copilărie eu tot îmi învinui părinții la tot pasul, iar mai târziu toți oamenii și circumstanțele.”
O povestire destul de relevantă. Însă numai atunci când omul încetează să învinuiască circumstanțele și oamenii din jur și începe să caute greșelile în acțiunile sale, ceva poate să se schimbe în viața lui.
Dragi cititori, căsătoriți-vă neapărat și faceți copii. Atunci mereu vă va fi clar care sunt motivele eșecurilor voastre, mai ales după moartea părinților. Atunci poți spune ”Dacă nu ai fi tu…!” și nu va mai trebui să cauți alte scuze.
Burlacilor și celor necăsătoriți le este mai greu. De obicei ei îți justifică calitatea proastă a vieții prin faptul că nu sunt căsătoriți și nu au copii. Vreau să mai amintesc odată că ”soarta fiecăruia se află la el în cap” și dacă nu ești mulțumit de soarta ta, sau mai concret de scenariu, schimbă-te pe tine, modifică scenariul.
