Circa 10% din populația umană suferă de depresie, și acest număr crește foarte rapid, dacă e să aruncăm o privire peste statistici. Iar cu cât mai dezvoltată țara, cu atât mai mare e cifra. Și asta luând în calcul doar cazurile cunoscute. Cine știe câți oameni răpuși de depresie, forțați să-și trăiască viața în întuneric, sunt acolo?
Forțați de către cine, sau de către ce? Cel mai ușor ar fi să dăm vina pe tehnologie și aglomerarea urbană, pentru că omul și-a pierdut contactul cu natura și se transformă, încet încet, în ceva nenatural, într-o creatură artificială a cărei viață ar fi imposibilă fără electricitate, benzină și genomi modificați genetic.
Lumea e atât de aglomerată, atât de dezvoltată, atât de avară și atât de rea, încât nu ne mai putem urma visurile, nu mai putem deveni persoane celebre, nu mai putem obține funcții înalte, salarii mari, respectul cuvenit, dreptatea de care avem nevoie. Nu mai dăm de dragostea noastră ideală, nu mai putem scrie cartea care ne-ar aduce renume, nu mai putem duce o viață liniștită, fără ca cineva să ne bată la cap.
Atâtea motive pentru a fi deprimat. Shit.
Dar oare astea sunt motivele pentru care viața ne pare lipsită de sens, sau ele au, drept origine, alte motive?
Noi, la fel ca și alte animale, avem 3 instincte de bază: hrana, înmulțirea și supraviețuirea. Iar atunci când noi ar trebui să ne petrecem întreaga zi gonindu-ne după antilope, căutând parteneri sexuali și evitând ghearele urșilor, noi am reușit să reducem drastic timpul și efortul necesar pentru a le îndeplini.
Avem supermarkete cu produse foarte ieftine și site-uri porno gratuite, care pot fi accesate instant. Iar de supraviețuire nici nu mai vine vorba.
Și brusc, în secolul XXI, ne-am trezit cu foarte mult timp, foarte multă distracție și fără un sens al vieții.
Sensul inițial, supraviețuirea, a devenit mai mult un deranj decât o necesitate, iar fluxul imens de informație, pozele pline cu citate și articolele care ne îndeamnă să schimbăm lumea pentru că putem! ne fac să ne simțim și mai deprimați, pentru că noi, de fapt, preferăm să privim Game of Thrones și să jucăm Dota, decât să facem ceva productiv, iar acele mesajele motivaționale mai mult ne amplifică depresia, decât ne-o reduc.
Și mai sunt și zilioanele de căi profesionale pe care o putem lua, zilioane de facultăți pe care le putem face, și ne roade mereu gândul că am greșit facultatea și am fi fost cu mult mai buni și mai bogați acolo, la drept, la medicină, la inginerie, sau mai fericiți la litere, istorie și filosofie.
Am devenit extrem de liberi și independenți, cu posibilitatea de a ne crea și modifica soarta de câte ori vrem, și asta e deprimant, pentru că, dacă facem alegerea greșită?!
