Dimineaţă. Plouă. Prin Chişinău ca de fiecare dată curge apă cu noroi, că nu înţelegi unde e strada şi unde e trotuarul. Un fel de „curechi moldovenesc”. Una îşi murdăreşte rochia şi cu tot parfumul de pe rochie îl trimite pe şofer în toate direcțiile posibile. Azi aşa, pe lângă ploaie, mai curge şi cu vorbe.
M-am săturat de Chişinău. E un oraş mort, trist şi prea parşiv pentru a-i simţi prospeţimea de după ploaie. Pentru că pe lângă ploaie mai e şi glod şi draci care te udă. Te udă şi cu asta îţi fac ziua putredă. Ei treabă nu au, ei merg mai departe şi cu prima ocazie îşi laudă pata de mâl lăsată pe tine. Ei „jă” îs din Chișinău. Mă doare burta, vreau să vomit.
Din toată fâlfâiala asta, numai staţiile rămân cum au fost. Cu aceiaşi oameni duşi de val, cu aceleaşi feţe triste. Oameni care ajung în staţii prea devreme şi pleacă prea târziu. Care merg la muncă când încă e noaptea afară. Cu torbe de alea negre cu calendar în mâini. Cu „chepcă (chipiu) în cap”. Cu batic roşu peste urechi. Mai nalţi, mai scunzi. Oameni. Cu griji.
Griji au toţi. De ce să nu aibă şi fericire toţi? Nu, că nu se poate. Moldoveanul nu poate înghite fericirea altuia că-i stă în gât. Fie ea văzută lângă o bancă, la starea civilă, pe chipul unui boschetar sau la o staţie.
Exemplu:
Aceeaşi staţie, un om. Nu ştiu, parcă straniu, zâmbea. La un moment dat, începu chiar să râdă în hohote. Privea ploaia, o admira şi râdea. Aşa câteva minute bune. O babă de la 3 metri îi strigă: „eşti nebun?„. O susţine o altă femeie, apoi încă un domn. Ploaia deveni astfel inutilă, inutile erau şi troleibuzele care veneau. Pentru restul oamenilor de la staţie conta să scuipe în sufletul omului. Şi mă gîndesc: într-o dimineață, un bărbat râde la o stație din Chişinău. Nu trimite în toate părțile şoferul, nu e dus de val, nu stropeşte pe alţii, nu are chepcă(chipiu) în cap, nu îşi face griji. Nu e nebun. E bine să fii ţăran de la ţară, dar dacă eşti de la oraş, e rău!
Te rog scuză-mă, dar sunt într-un gând cu tine. Poate alţii o duc altfel, noi nu. Atâta timp cât ne udă şi nu ne plouă, nu.
Atât după ploaia de azi. Cu bine!
