“Îmbrăţişează-mă“. Cu aceste cuvinte își începe Nick discursurile lui care au cucerit o lume întreaga prin sinceritatea și dramatismul din viața sa.
Australianul de 28 de ani este unul dintre cei mai căutaţi speakeri motivaţionali din lume, scrie cărţi şi are propria lui companie. S-a născut fără mâini şi fără picioare, din cauza unei boli rare, numită tetramelie.
Nick conduce organizaţia „Life Without Limbs“, a scris o carte inspiraţională cu acelaşi nume, produce numeroase DVD-uri, este ştiut, iar vorbele lui au impact. La 21 de ani a absolvit facultatea, Finanţe şi Contabilitate, însă discursuri a început să ţină de la 17 ani. Transformase deja un handicap teribil într-un atu.
A ştiut care este sensul său în lume la vârsta de 15 ani. Ca Dumnezeu să sereveleze prin el. „Ar fi grozav dacă Dumnezeu mi-ar da mâini şi picioare“, spune Nick la interviu, „însă dacă îmi schimbă inima şi mă foloseşte în acest fel este în regulă şi aşa.“ Între 8 şi 12 ani a fost deprimat şi furios. Se simţea o povară pentru ai săi, nu vedea cum ar putea ieşi ceva bun din existenţa sa.
La 10 ani a încercat să se sinucidă. „Mulţi oameni îmi spun că am o atitudine pozitivă. Dar nu aşa am trecut peste greutăţi.
Ci ştiind că sunt aici cu un scop, că nu sunt singur, că am speranţă dincolo de această viaţă! E mai mult decât a fi optimist! Pentru că există perioade în viaţă când ai o atitudine negativă! Unii cred că ai nevoie doar de pozitivism, însă eu n-aş putea face asta. Dacă te duci azi la spital şi vezi un copil care moare de cancer, nu-i poţi spune să fie optimist! Nu va funcţiona. Nu e vorba doar de atitudine şi de a fi un om bun. Eu îmi spun în fiecare dimineaţă: Doamne, dă-mi ceea ce am nevoie, îţi mulţumesc pentru ce îmi dai. Şi îl întreb cum vrea să-l servesc astăzi. Când ai Sfântul Duh cu tine, trăieşti cum trebuie. Asta e experienţa mea. Însa fiecare comunică diferit cu Dumnezeu“, a mărturisit Nick unui jurnalist din Romînia în 2011.
Cauza principală a nefericirii este să-ţi pui speranţă înlucrurile efemere: sex, bani, distracţii. Un alt motiv este să te consideri o victimă. „Nu trebuie să-ţi plângi de milă!“
Momentul în care Nick Vujicic a trecut de la frustrare şi depresie la optimism şi succes a fost cel în care s-a ambiţionat să-şi privească viaţa dintr-o perspectivă pozitivă. În conferinţele lui, el spune:
„Felul în care îţi vezi viaţa este prima cheie. Lumea se uită la mine şi se gândeşte că un om fără membre are potenţial limitat şi că nu va putea avea succesul de care se bucură alţii. Serios? De ce? Doar pentru că nu am mâini şi picioare nu înseamnă că nu pot face afaceri sau că nu pot învăţa contabilitate„.
Succesul unui om stă în felul în care îşi vede viaţa şi viitorul, iar piedicile există doar în mintea lui, îi mai place lui Nick Vujicic să spună. Tânărul îşi priveşte handicapul ca pe un dar de la Dumnezeu, iar credinţa lui face ca multe comunităţi religioase din întreaga lume să-l invite să ţină discursuri.
Urmăriți mai jos un reportaj video realizat de reporterii din Rusia, de la canalul 1tv.ru :