Așa cum gările au văzut cele mai adevărate săruturi, așa microbuzele au în ele cele mai sincere gânduri. Microbuzele ca și orice transport public sunt conserve de gânduri. Și fiecare în acel moment e așa cum e în viață: Singur înconjurat de lume.
Atunci te gândești la cine iubești, la ce trebuie să faci, pe cine vrei să omori, la grijile tale, la problemele tale, la neajunsurile tale, la viața ta.
Cele mai sincere sms-uri le scrii în microbuz și cele mai importante decizii tot acolo le iei.
Azi mă gândeam că microbuzele sunt ca și viețile noastre, mereu ne intuim traseul, dar coborâm la stațiile care le știm. Zilnic aceleași mișcări, aceleași pregătiri, același scenariu. Aceleași cântece în urechi, același imagini de după geam.
Nu avem curajul să urcăm pur și simplu într-un alt microbuz. Sunt foarte multe microbuze din Chișinău în care eu nu am mers sau am mers doar de vreo 2-3 ori, deși merg pe aceleași rute ca și acelea care le iau. Mai știu că niciodată nu voi coborî la o stație pe care nu o știu. Și rar voi vorbi cu oameni care nu îi știam dinainte de urcarea în microbuz.
Când privim cerul, vedem aceleași stele și tot ce putem identifica sunt constelațiile care le știm și luna. Câți dintre voi au desenat pe cer constelațiile sale și să le arăți la oameni din când în când. Și e foarte greu de a fugi de patterns. Dar cu timpul ne vom trezi și vom vedea că doar asta avem sisteme prestabilite de decizii și de răspunsuri.
Osho ne spune că dacă vrem să schimbăm ceva, să încercăm să facem chiar și cele mai simple lucruri diferit. Oare putem face asta?
Și azi în microbuz eu m-am gândit și la fluturi, pe lângă lucrurile care trebuie să le fac și încă nu le-am făcut, și frica mea de a aștepta.
