Frica este o stare de neliniște provocată de un eveniment real sau imaginar. Frica este ceva anormal, este un dezechilibru, o tulburare. Ea poate conduce la acțiuni salvatoare sau poate crea blocaje. Unii oameni pot stăpâni foarte bine frica, alții nu o pot controla deloc. Se spune că cele mai multe cauze ale temerilor vin din copilărie. Cauze pe care le purtăm cu noi toată viața, uneori. Pe lângă evenimentele reale sau imaginare care ne provoacă frica, știm că există și oameni care ne-o pot provoaca. Ce ne face să ne temem, ce ne inficoșează?
Părinții inventează fel și fel de amenințări pentru copiii lor. Nu te duce într-un loc întunecat pentru că va ieși babaul de acolo și te va mânca. Nu sta în locuri înguste pentru că te vei sufoca. Nu fii neastâmpărat că vor veni țiganii și te vor băga într-un sac. Nu te urca pe bloc pentru că te va lua amețeala și vei cădea. Nu băga mâna în nas pentru că o să-ți crească un nas de vrăjitoare. Nu vorbi cu necunoscuții pentru că necunoscuții sunt oameni răi. Nu te îndepărta de casă pentru că te vei rătăci. Astea sunt poate cele mai răspândite amenințări mai mult sau mai puțin reale. Copiii le asimilează ca atare, iar unele dintre ele rămân tatuate pe creier.
Am prieteni care au schimbat buletinul de două ori deja și care au frică de întuneric. Considerăm frica de întuneric ceva pueril, însă necunoscutul are un impact diferit de la om la om. Alții au frică de înălțime. Dar cât este realitate și cât este copilărie? Locurile înguste fac frunțile multora să fie ude. Oare locurile înguste facilitează sufocarea, sau este doar frica din copilărie, adânc înrădăcinată în mințile noastre? Teama de țiganii care vin și te bagă în sac este reală sau este doar ecoul amenințării din copilărie? Greu de spus.
Și oamenii provoacă frica. Frica de învățătoare sau de un anumit profesor generează ură. În momentul în care fostul copil, actualul adult, va întâlni un om care-i va aduce aminte de profesorul lui, îl va urî. Va pune un zid imens între sine și respectivul. Chiar dacă necunoscutul nu are nicio vină. Un copil terorizat va urî toată viața oamenii pe care el îi găsește la fel ca profesorul din trecut. Pentru că simte frica. La fel se întâmplă și cu relațiile dintre bărbați și femei. La fel se întâmplă și cu relațiile dintre angajați și angajatori și cu relațiile dintre oameni în general. Teama față de anumite tipologii umane o resimțim toată viața. Unii mai mult, alții mai puțin.
Morala: Frica este o întrebare la care nu avem răspuns.
