Întotdeauna ne plângem de ce ne lipsește și rareori apreciem ceea ce avem, spre deosebire de oamenii care visează să aibă lucrurile pe care noi le considerăm banale: o cană de ceai în fiecare dimineață, un prânz cald, grija și atenția celor dragi. Ei sunt numiți simplu și rece: oamenii străzii.
Pentru a se regăsi, pentru a-și întări credința că este înconjurată de oameni buni, Maia, o tânără sensibilă la nevoile celor din jur, a intrat pentru o zi în pielea oamenilor chinuiți, disperați și ignorați: ,,Pentru că nu mai aveam puteri să suport dezamăgiri de la persoanele în care aveam încredere. Pentru că unele adevăruri omoară o părticică din mine, iar eu vreau să trăiesc în lumea mea bună şi dreaptă. Pentru că mă simţeam azi aproape omorîtă…UN CERŞETOR DEZAMĂGIT AL SOCIETĂŢII, CARE CERŞEŞTE BUNĂTATE ŞI MILĂ. Am mers să cerşesc în stradă, pentru că mă simţeam pierdută în lumea aceasta.”
După ce a stat două ore la intersecția străzilor Ștefan cel Mare și Alexandru Puskin, tânăra s-a convins că trăiește într-o societate cu oameni buni, cu oameni care nu au rămas indiferenți când au văzut-o murdară, stând în frig: ,,faptul că le păsa m-a făcut să-mi reînvii speranţa. Timp de 2 ore, cerşind bunătate, am primit multe încurajări, 2 ceaiuri fierbinţi, propunere să mă hrănească, loc unde să dorm, multe propuneri de prietenie, 2 nuci, un pachet de napolitane și 60 lei (din care mîine voi lua plăcințele și voi merge în trecerea subterană la Unic, să hrănesc oamenii de acolo ).
Acest experiment social demonstrează că bunătatea nu costă nimic și, în urma lui, Maia a afirmat mulțumită: ,, Chișinăuienii chiar sunt oameni buni! Mă bucur că am trăit asta! ”
