Studenții sunt lenoși and they know it.
Toți studenții din lume sunt lenoși, toți procrastinează și toți fac lucrurile în ultimul moment. Nu contează dacă trăiești în Mozambic, Uruguay, Anglia sau Moldova. Doar că în Moldova, studenții își justifică lenevia și cred că au dreptate, și le place să o facă pe victima.
Eu am simțit pe pielea mea că sistemul moldovenesc de învățământ e unul rigid și foarte bicrocratic, doar că studenții preiau acest stil, se plâng de el apoi îl prelungesc. Justificarea inocentă a studenților că universitatea e de-a oaia îi face să creadă că ea trebuiește doar pentru bifă. Ieftin, mult și bun în chilă adică eu nu vin la facultate, nu respect deadline-urile, nu trimit toate lucrările dar vreau notă bună pe semestru, să mă angajez reușit și dacă asta nu se întâmplă profesorul e de vină că lui mereu nu i-a plăcut de mine.
Despre profesori
Încă din clasele primare căutăm să ne justificăm pentru insuccesele noastre prin: da mie matematica nu-mi place, da profesoara nu explica normal, da profesoara mă ura. Pentru că atunci când tu cauți vinovați în jurul tău și te plângi pe ei atunci e mai ușor să-ți justifici eșecurile, iar dacă o facem pe victima, persoanele ne vor jeli și noi vom fi cei corecți și bătuți de soartă.
Câți dintre voi știu că profesorul nu trebuie să vă iubească, ei nu sunt obligați nici măcar să vă știe numele ci să încerce cât mai corect să vadă ce știți și să vă dea o direcție pe care să o urmați.
Profesorii prin sistemul de la Bologna nu sunt obligați să vă dea mur în gură și să vă explice tot în detaliu, ce și cum să citiți și de ce să citiți. Ei vă indică sursele ce trebuie să le găsiți, le studiați apoi le discutați la ore.
Eu parcă văd că dacă profesorii nu le-ar da conspecte și xerox-uri la studenți aceștia ar intra în panică la examen. Pe când trebuie să fie invers, studenții să fie rebeli și să nu vrea doar să scrie la lecții ci să ceară dezbateri, discuții interesante, metode interactive de studiu, proiecte practice și să se pregătească pentru a-și argumenta punctul de vedere.
Despre studenți
Studenții vin la facultate cu imaginea formată că ei știu mai mult ca profesorul și nu vor căuta să-l vadă ca pe un potențial prieten ci ca pe o persoană pe care pe urmă să arunce vina în caz că el nu reușește.
Studentul se plânge că nu reușește să facă lucruri, că prea multe lucruri le sunt date. Că perechile nu sunt la ore comode, că profesorii sunt învechiți. Iar atunci când nu vor să se ducă la ore, nu se duc în grup – în formă de solidaritate studențească. Puțini își mai aduc aminte că ei sunt responsabili de propriul succes.
Studentul trebuie să fie rebel, să vrea multe și să știe ce vrea. Să lupte pentru ceea ce vrea. Profesoara de marketing din SUA ne spunea că noi acum suntem generația negociatorilor, adică negociem totul prin prisma necesităților și facem așa încât tot să fie frumos și nouă folositor. Generația negociatorilor e cea după generația ascultătorilor, dar din păcate eu în Moldova văd mai mulți ascultători, care ascultă tot ce le zice profesorul, atunci tac, apoi în alte grupuri se plâng că nu le place.
Atunci când faci lucrurile sau încerci să le faci, nu vei eșua niciodată ci va fi potențial de creștere în caz că faci lucrurile mai slab. Dacă nu le faci deloc atunci precis vei eșua. La fel ca ceea ce se cere de la un student, uneori e inuman de mult, dar asta călește studentul și îl face să se descurce în situații grele.
Studentul trebuie să citească cât el poate de mult, mai ales din ceea ce nu-i recomandă profesorul. Să caută oportunități să se îmbunătățească prin orice: hobby, voluntariat, lucruri extra-curriculare, cluburi, burse în străinătate.
Studentul trebuie să scrie petiții, să protesteze în fața decanatului, să știe să ceară ceea ce crede el că îi trebuie. Când viața îți oferă lămâii, aruncă-le înapoi și cere ciocolată. Apoi în principiu Universitatea e obligată să ne presteze servicii, noi ca clienți suntem în drept să cerem ceea ce vrem însă doar dacă aceasta e mai bine decât ceea ce deja este. Nicolae Apostu spunea o dată că atunci când suntem mici vrem să mâncăm numai dulciuri și mai puțin legume, deși legumele sunt mai bune pentru noi, atunci când creștem înțelegem de ce mama ne făcea să mâncăm legume, la fel și la facultate.
Studenților le este teamă și de aceea devin lenoși sau uniformi, ei asta știu dar nu știu cum parcă e mai ușor să o faci pe victima.
Dacă n-am dreptate, demonstrați-mi. Dacă nu o faceți, deci, din păcate, am dreptate.
Oricum viața de student e viața ce trebuită trăită la maxim și nu victimizată. Gândiți-vă la asta data viitoare când vreți să vă plângeți.
***
Acest articol într-o versiune redactată și cu alte poze va apărea în revista Next. Nu știu când, dar citiți-o când o vedeți. Iac-așa.
