De mai bine de 10 ani să faci o nuntă în Moldova nu mai este o afacere profitabilă. Nu știu cât la sută din cupluri reușesc să-și întoarcă măcar banii investiți.
Pe vremuri nunțile aveau un scop oarecum filantropic. Se adunau rudele, li se turna vin, li se dădeau “găluşte”. Mâncau, beau, dansau și dădeau bani “la copii”. Cu sumele respective “copiii” începeau construcția unei case sau își cumpărau tot felul de lucruri: un frigider, un televizor, o motocicletă, o maşină. Cu timpul, însă, totul s-a pervertit. Deși contează, banii sunt pe locul doi. Totul s-a transformat acum într-un spectacol. Dacă e să fiu sincer, poate că aş prefera nunţile dinainte, cele oarecum filantropice, cele în care la final se anunţa cât a câştigat noua familie şi toţi plecau acasă. Totul se făcea pe faţă şi lucrurile erau lipsite de ipocrizia de azi. Spectacolul de acum este mult mai sofisticat şi, respectiv, ipocrit. Deşi, teoretic, nu se anunţă cât au câştigat mirii, acest lucru se află a doua sau a treia zi. Deşi nu se mănâncă nici 10 la sută din mâncare, ferească Sfântul Dumnezeu să fie un locuşor gol pe masă. Farfuriile trebuie să stea una peste alta, altfel: “Vai ce nuntă săracă a avut cutare…”
–
Explicaţi-mi, de ce e nevoie de limuzină? O maşină obișnuită nu este suficientă? De ce e nevoie de nu ştiu ce ansamblu instrumental vocal? Un dj cu muzică pentru nunţi nu este de ajuns? De ce se îmbracă miresele în “rochii de regine”, foarte scumpe şi puţin confortabile? De ce? De ce există această “tamada”? O tanti, de regulă uşor repezită, care îi cheamă pe toţi la masă, că s-au adus “găluşi”, că s-a adus nu ştiu ce iepure cald. La un moment dat realizezi că joci şi tu în spectacolul nunţii. Deşi tare ai fi vrut să dansezi, să te bucuri, să vii pur şi simplu la o petrecere, dar nu la un spectacol. Înghiţi găluşca, cea din gât şi cea pusă în farfurie şi te conformezi. Că aşa sunt nunţile în Moldova. Că nu ai cum să le schimbi.
–
Nunta la “ristoran” este ceva… de vis. Sunt ironic, evident. Vii într-un local străin, rece, decorat pestriţ, stai la nişte mese mult prea încărcate şi te întrebi de ce atâta risipă? Ştii bine, oamenii aceştia au muncit foarte mult. Au cheltuit enorm ca să fie “în rând cu lumea” şi iar te întrebi, de ce? De ce e nevoie de aşa ceva? O fi “pokazuhă”, o fi presiunea societății care nu te lasă să faci nunta așa cum crezi de cuviință sau poate totul este așa cum trebuie și doar tu nu te înscrii în peisaj? Nu știu. Cert este că mi-ar plăcea ca nunțile moldovenești la care o să merg în viitor să treacă printr-un soi de reformă… Deşi se poate şi la “ristoran”. Se poate şi cu tradiţii care mai de care. Dar de ce, de exemplu, nu se fac în Moldova nunţi cu bufet suedez? Ar fi foarte cool, ar fi foarte economic. Nu s-ar mai risipi mâncarea.
–
Doi cunoscuți de-ai mei s-au căsătorit recent. Și-au luat bilete la Las Vegas și și-au unit destinele acolo. Chiar dacă treaba pare egoistă, eu zic că le-a fost bine împreună. Și, până la urmă, nu asta contează în viață? Nu asta îți vei aminti când vei ajunge la 80 de ani: cât de bine te-ai simțit la nunta ta? Va mai conta atunci că masa nu s-a rupt de bucate, iar Zinaida Julea nu a cântat decât 20 de minute deși trebuia 30?
Un articol scris de Vital Cojocari, pe blogul său cojocari.ro
