M-am îndrăgostit în ochii ei, așa pot începe următoarea istorie, era atât de gingașă și sclipitoare încât era imposibil sa nu întorci capul după ea și chiar și gâtul să ți-l rupi fără să simți o oarecare durere.
Buzele ei moi erau însoțite de un zâmbet sincer încât te lăsa fără cuvinte, înlemnit și cu mintea plină de fluturi. Ea este – Femeia sufletului său, jumătatea inimii sale, substanța ce umple golurile proprii si elixirul unei vieți fericite. Ea este cea care l-a debusolat total încât toate gândurile se îndreptau în direcția ei, gânduri culese din povesti, decupate din imagini și sustrase din melodii. În fapt nu erau decât niște vise profunde apărute îndată după ce a privit chipul ei plin de tandrețe, gingășie și finețe.
Doar Ea este cea care l-a făcut să tremure fie de bucurie, fie de emoții sau alte pasiuni. Tremuriciul dat i-a dat cel mai mare imbold în a-și aranja soarta cu totul diferit, într-un mod plin de acuratețe, unde totul este calculat și îngrijit deoarece astfel ea dorește, femeia vieții lui, cea care nu îl lasă să degradeze ci dimpotrivă îi oferă energie pe care în nici o cartea nu ar fi găsit-o sau chiar în propriile acțiuni.
Da fetelor, voi sunteți cele care schimba Universul, de la voi pornesc toate acțiunile, voi faceți ziua mai luminoasă și noaptea mai călduroasă, anume de la voi se degaja veșnica tinerețe și dorința de a trai veșnic. În lipsa voastră, bărbatul niciodată nu va cuceri noi hotare, nu va învinge zmeii răufăcători și nu vor trece nouă mări și nouă țări pentru a-și găsi ceea ce caută – comoara vieții sale și liniștea sufletească.
Cât e de frumos să privești dintr-o parte cum circulă aceste flori în diverse direcții, cu parul în vânt și chiar ușor dezgolite – o frumusețe care face soarele să strălucească mai luminos și dorințele să fie mai mari. Nu-mi mai rămâne să spun decât ceea că noi ne dorim să avem așa o priveliște zi de zi, că doar așa inima continuă să se zbată și sufletul să mângâie.
Nu-i nimic mai frumos în viața pe care o trăiești să ai cu cine împărtăși gândurile, să ai cu cine râde zi și noapte, să ai pe cine să asculți și cine să te asculte, să ai cu cine să te îmbeți frumos și cu cine pierde timpul fără vreo dificultate și nu în ultimul rând să ai pe cineva care te susține mereu.
FEMEIA este cea pe care trebuie să o prețuim cel mai mult, să o alintăm frumos, să o ținem alături și să o purtăm în brațe zi de zi. Motivul este simplu, Ea este cea care ne dăruie viața, Ea este cea care ne face zilele mai dulci dar în același timp și mai piperate, este cea care ne inspiră să întoarcem dealurile pentru a o lăsa să fie atât de firavă și gingașă încât să ne bucure sufletul de fiecare dată când o privim. O confirmare a celor menționate sunt următoarele versuri dedicate vouă dragelor.
Trec zile frumos, trec ele – agale
Mereu luminos îmi iese soarele-n cale.
Dar ochii ei dulci mă lasă fără de aer
Iar buzele moi, îmi dă sentimentul cel ager!
Tu ești vrăjitoare! Și nu faci niciun rău
Căci unicul farmec e zâmbetul tău!
Mă simt vinovat că n-am stăpânire pe Lume,
Și-ți fur eu privirea, tu ești a opta minune!
Doar tu strălucești atunci când e beznă
Mă ții să nu cad, când merg ușor pe faleză.
Doar tu îmi dai aripi, pe lună s-ajung
Să culeg din piatră o floare și inima să ți-o străpung!
Trec zile pe rând, emoții pe rând eu tot am
Unde ar fi fericirea, dacă singur la stele zburam?
Unde ar fi fericirea, de n-ai fi aproape?
Eu te iubesc – și mă închin pentru toate!
