Pentru societatea de astăzi, violența domestică face parte din categoria subiectelor sensibile. Discutat și rediscutat la nivel global, acest fenomen încă persistă în viețile noastre. Violența nu face distincție între viitoarele victime, oricine poate fi abuzat/ă, indiferent de sex, vârstă, religie, statut religios sau financiar.
Este cunoscut faptul că violența are consecințe grave asupra persoanei abuzate, sindromul post traumatic include reacții emoționale, fiziologie și comportamente drept rezultat al agresiunii trăite.
Violența domestică formează un cerc vicios, pentru victimă este extrem de dificil să ia decizia de-a părăsi această relație toxică.
Ciclul violenței este format din 6 etape:
1. Faza de explozie- momentul în care are loc actul de violență.
2. Faza de remușcare- faza destinată agresorului. El se simte rușinat pentru actul comis, de obicei nu își asumă vina, cautând diverse scuze pentru fapta sa.
3. Faza de urmărire- dacă victima ia decizia să plece din relație, agresorul încearcă să convingă partenerul pentru a rămâne în relație, de obicei această convingere are loc prin cuvinte frumoase, cadouri.
4. Faza de relaxare, luna de miere- este o perioadă plină de falsitate, agresorul încearcă să-i demonstreze victimei că s-a schimbat, devine mai atent la nevoile persoanei abuzate.
5. Faza de așteptare- presiunea pe care o exercită agresorul asupra victimei.
6. Faza de acumulare a agresivității- abuzatorul acumulează tensiune din mai multe surse externe, își eliberează aceste tensiuni în cadrul familei prin acțiuni violente.
Care este atitudinea noastră față de victimele violenței? Muți dintre noi au tendința de-a critica.
Îți prezint mai jos cele mai des întâlnite clișee:
1. Violența apare doar în familii cu probleme
Numeroase studii au arătat că acest fenomen poate apărea în orice familie.
2. Femeile susțin că sunt abuzate doar pentru a câștiga procese de divorț și pentru a obține anumite avantaje la separare
Femeile abuzate se decid foarte greu să pună capăt relații, acesta se datorează abstacolelor interioare și exterioare pe care le întâmpină.
3. Femeile/copii provoacă violența sau o „merită”
Indiferent de situația problematică care intervine în familie , violența nu este calea de- a rezolva conflictele.
4. Bărbații violenți sunt bolnavi psihic
Studiile efectuate infirmă această supoziție, majoritatea agresorilor în societate au un comportament normal, fără acte de violență.
5. Violența în cuplu nu există în rândul adolescenților
Femeile cu vârsta între 16-25 ani reprezintă categoria cu cel mai mare procent de experiență a violenței în cuplu.
6. Chiar dacă soțul este agresiv față de soție, el este un tată bun, copilul trebuie să crească alături de ambii părinți
În timp agreosrul devine violent și față de copil, relația violentă care există între părinți are efecte negative asupra dezvoltării copilului.
7. Putem accepta mai ușor violența emoțională decât cea fizică, aceasta este mai puțin gravă
Pentru a putea depăși consecințele negative ale violenței avem nevoie de timp și multă muncă cu noi înșine, fie ea fizică sau emoțională.
Victimele violenței domestice nu au nevoie să fie criticate, ele au nevoie de ajutor.
