Apropiații des ne spun :”Ai grijă”. Tu ce le răspunzi? Ce simți când auzi aceste cuvinte? Înainte încercam să le ignor. Nu mă simțeam confortabil cînd le auzeam. Îmi aduceam aminte cum în copilărie mama mă întreba dacă mi-am periat dinții. Îmi dădeam seama că nu și că n-am făcut bine, și mă vor durea dinții, și nu e igienic. Îmi era rușine, dar îmi era și lene. Când auzeam cuvintele ”Ai grijă”, simțeam aceleași sentimente: jenă, rușine, disconfort, poate chiar iritare pentru cel care le rostește. Pentru că aceste cuvinte înțepau. Ele îmi spuneau să fac ceea ce eu nu făceam.
Acum însă le aud ca o amintire a ceea ce eu FAC. Și răspund mereu bucuroasă:”Am!”
Să ai grijă de tine – e atunci când trebuie să ieși până afară, nu departe, doar până la blocul de alături să cumperi pâine și apoi o mică plimbare până la școală să-ți întâlnești copilul. Și ce dacă e frig? Pentru ce să îmbraci căciula și mănușile? E atât de puțin de mers… Dar noua tu va merge la dulap, va scoate și căciula, și mănușile și va mai lua și fularul și îl va lega cu grijă, cum alteori doar mamele le leagă copiilor săi.
Să ai grijă de tine – e atunci când un om foarte important pentru tine, a cui părere, oricare n-ar fi, va prinde rădăcini în sufletul tău sub forma părerii tale despre tine însuți, te întreabă dacă vrei să știi de ce, ”având în vedere prioritățile” sale, nu te-a ales pe tine, iar tu pentru prima dată nu alegi să-ți satisfaci curiozitatea într-un mod mazochist, ascultând care e problema ta, ce nu faci cum trebuie sau nu suficient de cum trebuie, ci răspunzi calmă: ”Nu, nu vreau. Mi-e suficient să știu că în această situație tu m-ai ales pe mine. Iar ceea ce ține de motive, nu mă privește pe mine. Te privește doar pe tine.”
Să ai grijă de tine – e atunci când prietena ta, zâmbind și, evident, dorind doar să te ajute și să aibă grijă de tine, într-o încercare ”să te vindece”, te întreabă: ”Ei bine, spune-mi, și ce crezi că dacă el…”, iar tu, calmă, îi răspunzi: ”Îmi pare rău, dar nu sunt gata să-mi împărtășesc visurile acum.”
Să ai grijă de tine – e atunci când îți place să bei multă apă și îți dai seama că acest obicei este o garanție a sănătății. Vii, torni în pahar și bei. Nu ți-e lene. Ai grijă de tine atunci când îți dai seama că pentru a te menține în formă ai nevoie de mese bune și sănătoase și somn suficient și ți le asiguri, renunțând la conversații inutile, pierdere de timp, învățând să spui un simplu ”nu” sau ”trebuie să plec” – să mănânci și să dormi. Da, este un argument.
Să ai gijă de tine – e atunci când îți calculezi puterile pe care le cheltui pentru a face un lucru și efectul pe care îl primești de pe seama lui și iei o decizie – să renunți. Să te odihnești. Să rămâi cu copiii. Când te gîndești și elaborezi cele mai eficiente opțiuni pentru a cheltui energia rațional.
Când chiar te gîndești pentru ce îți cheltui energia. Unde e scurgerea. Și principala întrebare – pe ce ai vrea, de fapt, să o cheltui. Și îți revezi prioritățile, spui ”nu” la ceea ce e de prisos, spui ”da” la ceea ce te așteaptă demult. Să ai grijă de tine înseamă ”Stop!” pentru tot ce e străin, de prisos, superficial, e ”Da!” pentru ceea ce e al tău, important, dorit.
Să ai grijă de tine – e atunci când în timpul zile, între două întâlniri trebuie să mănânci ceva în oraș și cel mai apropiat local e McDonald’s, dar dacă faci un efort și nu te lenevești poți să ajungi la un local unde să mănânci mâncare sănătoasă sau cel puțin mai puțin dăunătoare – și tu faci acest efort.
Nu demult m-am prins la ideea că îmi place foarte mult să fiu însărcinată. Nu atât ideea că va apare curând un bebeluș, ce anume perioada sarcinii. Și mi-am și dat seama de ce: în timpul acestor nouă luni majoritatea oamenilor te tratează deosebit, deosebit de delicat, grijuliu. Și în special tu însăți, mergând pe stradă, comunicând cu oameni – îți organizezi programul în așa fel încât acesta se dovedește a fi cât se poate de econom din punct de vedere al energiei. Nu demult mi-am amintit acest lucru și am zâmbit. Acum îmi trăiesc fiecare zi de parcă aș fi însărcinată. Numai că acum am grijă de mine, de copilul interior – de sufletul meu. Și acum nu mai am nevoie de motive pentru a o face, de ”permisiune oficială” în forma copilului fizic în interiorul meu. Mi-e suficientă propria valoare, semnificația mea pentru mine însumi.
