Există câteva evenimente recente care se leagă uşor între ele. Atentatul sângeros din Norvegia planificat de Anders Behring Breivik, referendumul eşuat din Letonia în care s-a dorit împunerea limbii ruse ca a doua limbă de stat şi într-un final cu multiculturalismul din Moldova care trezeşte şi el poziţii radicale sunt legate de multiculturalism. Să le luăm pe rând.
Letonia, o ţară care se respectă
O ţară cu puţin peste 2 mln locuitori a spus recent NU unui referendum constituţional prin care se împunea limba rusă ca limbă de stat. Sunt câteva detalii care trebuie menţionate. În Letonia locuiesc 27% ruşi conform Wikipedia (în Moldova 6% iar ucrainei 8 %). Circa 300.000 cetăţeni vorbitori de limba rusă nu au cetăţenia acestui stat din simplu motiv că nu cunosc limba de stat. Cred că această măsură provoacă respect faţă de Letonia. Aborbarea letonienilor e simplă: în ţara noastră noi stabilim regulile.
Legea privind funcţionarea limbilor în Moldova
În Moldova nu doar că nu cunosc limba de stat, dar mai impun limba rusă când vine vorba de servicii publice, nemaivorbind de aleşii poporului. Poziţia mea este ca toţi cei care deţin o funcţie publică trebuie să obligaţi să cunoscă limba română. Chiar dacă legea prevede acest lucru, ştim bine situaţia reală. De fapt în Moldova mai există acea legea “antinaţională” privind funcţionarea limbilor (am scris un articol despre ea), care oferă limbii ruse un statut special.
Breivik şi multiculturalismul în Moldova
Stăteam recent la un xerox din Chişinău iar în faţa mea era un om de culoare. Tânăra care lucra la xeroxul dat se enerva foc pe ăsta din motiv că nu ştie limba de stat, “vin în Moldova şi nu ştiu limba”, de parcă toţi moldovenii ştiau italiana, portugheza sau chineza când au plecat din Moldova. Agresivitatea asta faţă de etnii îmi aduce aminte de nebunul Breivik. Moldovenii nu sunt pregătiţi nici pe departe să accepte alte etnii, mai ales că nici pe ruşi nu-i acceptă mulţi. Totodata Moldova, la fel ca şi Letonia, are dreptul să-şi stabilească regulile pentru emigranţi şi nicidecum să le stabilească cei din urmă. Eu accept multiculturalismul atâta timp cât se respectă ţară gazdă.
