“Intensitatea pasiunii e direct proporțională cu frica de a pierde partenerul”. (Stendhal)
Curios fenomen observ în ultima vreme. Apar articole, din ce în ce mai multe, în care femeile se plâng că barbaţii nu le mai doresc. Nu aşa de pătimaş ca internetul sau fotbalul, bunăoară. Ok.
Femeile au intuiţie bună. Ele ştiu să detecteze o problemă, dar nu ştiu s-o descrie şi să facă concluzii corecte. În consecinţă, să schimbe cărăruşa care duce în impas. Când plângi şi sughiţi de jale, dar nu vrei să-ţi schimbi cursul, pari cel puţin o netoată în ochii celor faţă de care te plângi. Drum bun pe troscot moale!
Ce face o femeie când înţelege că un bărbat preferă să-şi piardă ce are el mai preţios, timpul, nu cu ea, ci pe internet sau aiurea? Se supără. De acord. Mai departe. Cum foloseşte acest sentiment preţios – motoraşul schimbărilor? Cam aiurea.
Nu, ea n-o să-şi facă valizuţa în tăcere şi n-o să dispară din viaţa bărbatului care o ignoră. Asta ar fi primul şoc pentru orice bărbat, chiar dacă nu ţine la femeie. Chestiune de orgoliu. O femeie plecând de lândă el? În tăcere? Fără scandal? Fără reproşuri? Glumiţi? Azi practic n-ai să întâlneşti o femeie demnă de aşa gest radical. Sincer şi definitiv. Nu înscenare. 9 din 10 femei o să prefere să păstreze statu quo, încercând disperat să-i fâlfâie repejor pe sub nas un chilot dantelat. Barem s-o observe pentru vreun sfert de oră. Umilitor preţ.
Poate oare excita o femeie aştearnută la picioarele unui bărbat? Poate. În pauzele de publicitate cu bere şi alune. Dar nici atunci nu e valabil pentru toţi bărbaţii. Pentru mulți e mai excitant să scrie un comentariu pe facebook despre fotbal sau politică, să fie primii, să inspire prietenii virtuali cu o glumiţă reuşită, să recolteze like-uri de la dudui pe care nici mărima la sutif n-o cunosc … Păpuşa gonflabilă (cuminte şi docilă, capabilă să înghită tot, la propriu şi la figurat) poate să mai aştepte în colţ. Patologie, paradox? Dacă vrem să complicăm lucrurile, da. Dacă n-avem timp de filozofie, totul e linear de simplu. Femeile care nu au nimic ce să ofere în afară de sex, niciodată nu vor face concurenţă serioasă internetului.
Damele, care manipulau cândva bărbaţii cu sexul gol, pierd simţitor din teren. Înainte ele erau mai puţine decât fructele exotice la o masă de revelion, adică doar una din zece era gata să-şi scoată chiloţii, numai ca să prindă în iţe un bărbat. Acum, cu deshămarea sexuală simulată (prima m-aş bucura de era una autentică), una din zece, chiar dacă zice „nu”, e îmbracată de parcă ar striga „da”. Încercaţi să pişcaţi o femeie în zona chiloţilor tanga sub pantaloni alb transparent şi o să vă pomeniţi cu o palmă peste bot. Căci ea nu-şi arată fesele pentru tine, boule, ci pentru dânsa. Ce nu-i clar? Ceva îmi şopteşte totuşi că dacă o pişca de fund o mână cu Rolex Oyster Perpetual GMT-Master II, pulverizat cu parfum Le Mâle, era să fie mai indulgentă. Dar să lăsăm insinuările, că nu-i frumos. Să nu ne purtăm ca porcii, deşi, tocmai despre paradoxul ăsta scriu, femeile moderne se jeluie că bărbaţii preferă internetul decât să fie porci cu ele.
Şi de aici, parcă ar porni o întrebare cu tălpile pe pământ: nu cumva femeile gonindu-se disperat după atenţia bărbaţilor au devalorizat sexul? Când accepţi să porţi imaginea de obiect sexual, zi şi noapte, la bal, lucru sau la cimitir, într-o turmă de femei jmechere ca tine (zădărând instincte bărbăteşti), mai devreme sau mai târziu, devii parte de decor banal. Nu mai exciţi, nu mai ispiteşti, deşi dezgolită straşnic de frumos.
În unul din articolele alarmate de indiferenţa bărbaţilor faţă de cele mai frumoase femei din lume (aşa sunt etichetate femeile din spaţiul ex-sovietic) am întâlnit ideea că cică femeile ar trebui să fie mai emancipate, acurat ca europencele. Vai de mine, ce frumos e să scrii despre lucruri despre care habar n-ai. Exact ca despre “integrarea europeană” sau “regimul liberalizat de vize”. Or, ca să vorbeşti despre un fenomen, trebuie să-l cunoşti în esență, nu doar să simulezi aparenţele. Emancipatele din Europa nu se îmbracă ca nişte obsedate sexuale. Dacă aveţi de gând să le păşiţi pe urme (aşa cum vă place să declaraţi pe bani europeni la toate microfoanele publice), renunţaţi să manipulaţi cu aparenţele sexy. Puneți la bătaie mintea, nu pulpele dezgolite. Joacă, femeie, cinstit dacă vrei să fii respectată ca partener. Într-o singură zi de lucru, printre sute de femei, nu văd una să vină cu mini jupă la serviciu. Ah, da, nu vă scriu dintr-o mănăstire de maici sau dintr-o pădure, pe ton de moralistă religioasă, ci dintr-o capitală europeană.(Unde femeile nu concurează ziua amiaza mare pentru cel mai țanțoș și perfect decolteu, ci se susțin între ele pentru dreptul de a fi iubite imperfecte sau chiar în scaune cu rotile. Pentru că sunt ființe vii, nu păpuși).
Habar n-am dacă soţii acestor femei preferă internetul în locul şedinţelor de sex. Nădăjduiesc că bărbaţii lor care văd o femeie dezgolită doar în privat, nu toată ziua la serviciu şi pe stradă, își păstrează apetitul sexual intact. Presupun, mă rog. În statistici şi cercetători britanici oricum nu cred demult.
Pierd ceva europencele dacă nu se dezgolesc în stradă? Poate. Dar hai să judecăm ca nişte fete deştepte. Chiar credeţi că o femeie care a gemut noaptea de placere şi a adormit istovită delicios în braţele iubitului, mai are chef să se scoale la 5 dimineaţa ca să-şi facă brushing impecabil, machiaj de juma de oră şi să-şi tragă pe buci o fusta mini, cocoțâtă pe tocuri cui? Alelei! Nu cred că există atâtea nimfomane în natură. Apropo, femeia cu o viaţă sexuală dată în pârg, emană o lumină aparte. Niciun salon de frumuseţe n-o poate aprinde. Ciudat că bărbaţii o simt îndată. De unde veşnica nedumirire a femeilor ce se cred neasemuit de frumoase: ce, bre, găsesc bărbaţii la crăcănata şi urâta aia nemachiată?
Aşadar, deseori ne trădăm singurele. O femeie îmbrăcată sumar, chitită non-stop şi peste măsură de cochetă, înseamnă deseori că… demult n-a avut un bărbat care s-o facă să ţipe de plăcere.
Ajungem la lipsa de atenţie și sex din paragraful unu. Ne plimbăm pe muchia unui cerc vicios. Detectăm problema, mătăhăim cu făcăleţul şi … iar scoatem ţâţele la plimbare pe pista emancipării simulate. Hai să mai încercăm o dată să convingem lumea… cât de libere, descătuşate şi sexy suntem. În concursuri, în top-uri, în clasamente comerciale. Până se mai trezeşte iar vreuna ca să mai scrie un articol giga-like-uit despre bărbaţii care nu mai caută sex cu femei.
Un articol de Blogdevineri
