Ne-am dorit dintotdeauna o relație frumoasă. Un om corect alături. Un prezent de care să nu ne fie rușine și un trecut pe care să nu-l amintim mai mult decât e necesar. Ne-am dorit un sărut înainte de somn și o îmbrățișare sinceră. Ne-am dorit niște planuri la doi și o poveste, tot în doi trăită. Ne-am dorit fericire. Ne-o mai dorim și acum.
Nu întotdeauna ceea ce dorim , avem. Mai ales când e vorba de dragoste. Nu poți iubi forțat. Încerci, depui efort, testezi, experimentezi, dar parcă nu e la fel. Nu simți la fel de mult, nu te implici la fel de tare, nu iubești la fel de puternic. Așa a fost mereu. Când găsești omul tău, nu vrei nimic altceva. Dacă nu găsești, cauți mai departe. Flirtezi, paote și te vezi cu cineva, dar nu te oprești prea mult lângă un suflet străin. Pentru că atât de mult îți dorești iubirea devărată.
Îți dorești ceea ce ți-ai dorit acu un an. Și doi ani în urmă. Vrei ca cineva să te strângă de mână și să uiți de orice. Vrei o relație serioasă, care să nu te oblige să părăsești după doar câteva luni. Vrei încredere. Vrei să vezi o lumină la capătul tunelului. Și înțeleg că dacă nu ai azi, neapărat vei avea într-o zi. Înțelegi că nimic nu e pierdut. Că vei fi fericită. Că vei ține de mână pe omul tău. Că vei iubi.
– Ai iubit? – Nu, dar am mai vrut.
