Seara părea a fi sumbră şi deosebit de plictisitoare. Pe drum spre casă i-a prins o boare de ploaie adulmecată de un vânt de toamnă târzie. Felinarul din curtea casei nu lumina, liftul nu lucra, au trebuit să urce şase etaje pe jos. Alene, obosiţi, după o zi complicată de muncă au încercat să intre în casa spaţioasă, cu multă lumină şi camere mari, dar nu găseau cheile. Nedumeriţi de cele întâmplate ea şi-a amintit că le-a lăsat dimineaţă în maşină, dar el le-a uitat în casă.
După câteva minute s-au făcut comozi în sufragerie povestind întâmplările de peste zi. Apoi el aşezat pe pervazul de la bucătărie aştepta cuminte să fiarbă apa pentru că ea îşi dorea o cană cu ceai, admirându-l, de parcă l-ar fi văzut prima dată, în timp ce el turna liniştit ceaiul.
Tăcerea dintre ei a fost tulburată de cele două pisici drăguţe care le umple viaţa de bucurie. Deşi era târziu ea mai avea ceva de scris. El nu a lăsat-o singură în sufragerie, dar a supravegheat-o de aproape. „Eu nu te deranjez….o să stau pe umărul tău drept lângă ureche. O să mă simţi acolo. Cuminţel o să mă joc cu un cercel din când în când … fără să te gâdil. Asta dacă nu-mi pierd echilibrul şi cad între sâni”.
Au pufnit în râs, s-au privit pentru câteva secunde intens după care au alergat ca doi nebuni acolo unde şi-au exprimat cel mai bine dorinţele şi gândurile năstruşnice.
P.S. Istorioara este un amalgam de întâmplări ale unui cuplu, dar unite în câteva rânduri vedeţi şi voi ce am reuşit a povesti.
