Încercaţi de emoţii puternice, oamenii plâng, eliberându-se astfel din ghearele unor trăiri copleşitoare, care le invadează cele mai intime unghere ale sufletului, supunându-i unui stres considerabil.
Există teorii potrivit cărora, omul ar fi singura fiinţă de pe planetă în măsură să producă lacrimi emotive, în timp ce anumite specii de animale, printre care se numără şi calul, elefantul, câinele sau gorila, eliberează lacrimi numai din motive fiziologice.
Michael Trimble, neurolog în cadrul National Hospital din Londra, în volumul său intitulat „Why humans like to cry”, susţine că plânsul este tocmai una din cele mai complexe şi mai profunde manifestări, ce îl deosebesc pe om de alte mamifere, care îşi exprimă la rândul lor stările emotive sub forme complet diferite.
În sprijinul teoriei sale, specialistul istoriseşte o întâmplare care a avut loc la grădina zoologică din Munster (Germania), în anul 2008, când uneia din gorilele găzduite de această structură, i-a murit puiul, în vârstă de numai câteva luni.
Întelegând că puiul este lipsit de viaţă, gorila şi-a manifestat disperarea, scuturând repetat corpul micuţului, ca şi cum ar fi încercat să-i imprime impulsul necesar pentru a se mişca din nou, singurii care vărsau lacrimi, fiind însă doar vizitatorii ocazionali.
Nu de aceeaşi părere este însa Jeffrey Masson, autorul volumului „When Elephants Weep”, care descrie viaţa emoţională a animalelor într-o lumină deosebită, explicând că multe din acestea sunt capabile de sentimente profunde precum iubirea, bucuria, furia, teama, ruşinea, compasiunea sau tristeţea – trăiri care fac uneori să le izvorască lacrimi din ochi, după acelaşi tipar emoţional, ca şi al omului.
Indiferent care din cei doi ar avea dreptate, un lucru este limpede: plânsul, chiar şi atunci când este provocat de o suferinţă profundă, prezintă şi o componentă benefică pentru organism, diminuând starea de nervozitate şi sporind capacitatea de a depăşi acele momente istovitoare, de durere sau adâncă amărăciune.
După plâns, oamenii par să-şi adune în mod mai eficient puterile, pentru a „renaşte din propria cenuşă”, fiind mai calmi, mai pregătiţi să găsească soluţii, să o ia din nou de la capăt.
Pe de altă parte, graţie lacrimilor, oamenii elimină o serie de toxine din organism, cum ar fi de pildă manganul, care este prezent în concentraţii mari la nivelul creierului persoanelor deprimate.
Statisticile demonstrează că 88,8% din persoanele care plâng, se simt mai bine după ce „s-au uşurat” în acest fel, motiv pentru care japonezii au şi lansat moda localurilor denumite „crying pub”, unde oamenii se pot duce special pentru a plânge în faţa unor persoane complet necunoscute, fără să se simtă ridicoli.
Roxana Iorgulescu
