Relație după relație, ni se zice un singur ”adevăr” simplu: toți se întorc. Iar atunci când o relație ia sfârșit, aceste cuvinte ne consolează și ne fac să ne simțim confortabil.
Uneori aceste cuvinte vin de la prietenii noștri. Alteori, din interiorul nostru. Uneori, ele cad de pe buzele persoanei pe care am iubit-o, care le zice atunci când își ia rămas bun.
Suntem practic programați să credem că, odată ce o relație eșuează, fostul sau fosta noastră se va întoarce, la un anumit moment. Nu știm când, nu știm cum, dar știm că se va întoarce.
Ce înseamnă acestă întoarcere? Atunci când o dragoste pierdută se întoarce, acest lucru înseamnă că dragostea pe care ați împărțit-o înseamnă ceva pentru el sau ea.
Ne simțim cu mult mai confortabil, știind că fosta noastră dragoste se va întoarce. Iar atunci le ducem dorul, acest adevăr micuț ne ține pe val.
Ce se întâmplă când el sau ea nu se întoarce? Ce se întâmplă când petrecem luni, poate ani, așteptându-i pe cei care nu se vor întoarce niciodată?
Problema cea mai mare e că trebuie, după anumit timp, să renunți. Dar cum o faci? Nimeni nu știe, de fapt.
Dar nu trebuie să ai regrete. Poți să-ți amintește de fiecare discuție, moment petrecut împreună sau ceartă, dar nu vei putea schimba nimic. Nu te bloca în singurătate.
Și nu contează de ce o faci: dacă îți aștepți fostul sau fosta să se întoarcă, te condamni la nefericire. Iar unicul mod de a te ridica de la pământ e chiar să te ridici și, lăsând acel loc în spate, să te scuturi de praf și să mergi mai departe, cu capul sus și speranța în ziua de mâine.
