Marea întrebare care macină în ultima perioadă oamenii de ştiinţă, a depășit faza în care existenţa extratereştrilor era pusă la îndoială, avansând o formulă ceva mai complexă: de ce aceştia ne ignoră?
Acceptând un adevăr axiomatic, precum cel care susţine că Universul este infinit, ar fi desigur absurd să se pretindă că într-un tărâm care nu cunoaşte limite, ar exista o unică planetă locuită.
Dar câte planete populate de civilizaţii mai inteligente decât a noastră s-ar putea afla dincolo de spaţiile explorate până acum de om? O mulţime, dacă e să dăm crezare calculelor matematice bazate pe teoria probabilităţilor.
Iată de ce, întrebarea care înmugureşte automat în mintea celor ce cu temeritate se avântă să despice firul în patru cu privire la această chestiune, este legată de motivele pentru care continuăm să fim ignorați de aceste civilizații extraterestre avansate.
Iată, în cele ce urmează, cinci ipoteze care își propun să explice acest fenomen și care, oricât ar suna de straniu, nu pot fi contrazise științific:
1.Extratereștrii nu ne ignoră – deja există legături stabilite cu marile puteri de pe glob, despre care masele nu cunosc însă detalii, pentru că nu sunt pregătite să le accepte;
2.Extratereștrii ne ignoră așa cum noi ignorăm, de pildă, un mușuroi de furnici: știm ce conține, dar nu prezintă interes pentru noi. În plus, dacă le deranjezi, pot deveni supărătoare;
3.Extratereștrii ne evită, pentru că omenirea constituie o civilizație distructiv-contagioasă, de la care nu se poate aștepta nimic bun. Adică de la mușuroiul de furnici, trecem la cuibul de viespi;
4.Extratereștrii așteaptă ca omenirea să treacă la o fază succesivă a evoluției, în care capacitățile extrasenzorile ale populației, vor permite comunicarea directă;
5.Extratereștrii ne observă continuu, ne supraveghează și ne asistă chiar fără ca noi să percepem în mod conștient acest lucru, urmând ca fiecare individ în parte să fie evaluat, în vederea adoptării unei dicizii cu privire la eventualitatea integrării lui într-o lume mai bună sau nu.
Această ultimă ipoteză, formulată în termeni destul de prozaici, reprezintă de fapt, versiunea care se apropie cel mai mult de perceptele religioase creștine, potrivit cărora, după moartea fizică a individului, sufletul acestuia este călăuzit de entități cerești în Paradis, sau este condamnat să se cufunde în Infern, în funcție de modul în care a trăit pe Pământ.
Roxana Iorgulescu
