În urmă cu aproape 60 de ani, un tânăr cercetător în decriptarea limbajului automat a sugerat aplicarea metodelor folosite la spargerea codurilor secrete şi în cazul limbilor necunoscute. Acesta i-a adresat în 1947 matematicianului Norbert Weigner o scrisoare, devenită apoi celebră, în care scria: „E normal să te întrebi dacă problema decodificărilor ar trebui tratată ca o problemă a criptografiei.
Această viziune a condus la generarea unor programe de decodare a limbajului, precum Google Translate, bazate pe statistică şi deloc întâmplător, către noi metode de spart codurile asemănătoare celor din Evul Mediu.
O echipă de lingvişti americani şi suedezi au aplicat tehnica decriptării pe bază de statistică pentru a sparge unul dintre cele mai dure coduri, Copial Cipher, un manuscris de 105 pagini, care datează din secolul XVIII. Cercetătorii şi-au expus intenţiile în cadrul unei întruniri a Asociaţiei pentru Limbaj Numeric, care a avut loc în Portland, Ore.
Descoperită într-o arhivă academică din fosta Germanie comunistă, volumul minuţios legat în foaie de brocart verde şi auriu, conţine 75 000 de caractere, un amestec uimitor de simboluri misterioase şi litere romane. Numele manuscrisului vine de la unul dintre singurele două necodate inscripţii ale documentului
Kevin Knight, un informatician din cadrul Institutului de Ştiinţe Informatice din sudul Californiei, în colaborare cu Beata Megyesi şi Christiane Schaefer de la Universitatea Uppsala din Suedia, a descifrat primele 16 pagini ale Copial Cipher. Aceştia au ajuns la concluzia că documentul oferă o descriere detaliată a unei societăţi secrete care, în mod aparent avea o fascinaţie pentru oftalmologie şi operaţiile la ochi.
Totul a început ca un proiect de weekend anul acesta, potrivit spuselor lui Knight, care a adăugat: „Nu am prea multă experienţă în criptografie. Trecutul meu profesional este strict legal de limbaje numerice şi decriptări mecanizate”.
Nesiguri de limba originală a manuscrisului, cercetătorii au luat mai întâi în calcul caracterele romane ca fiind cele care conţin toată informaţia, nu simbolurile abstracte. Când această abordare a dat greş, ei şi-au dat seama că acel cod era ceea ce criptografii numesc un cifru omofonic- un cod de substituire care nu implică nicio corespondenţă directă între limba originală şi informaţia criptată. Atunci au stabilit că limba originală era, cel mai probabil germana. O altă descoperire importantă a fost aceea că semnul „două puncte” („:”) indica dublarea consoanei anterioare.
Cercetătorii au folosit metode de traducere precum frecvenţa estimativă a cuvintelor pentru a afla ce înseamnă acel lucru în limba germană. „Multe dintre aceste tehnici pot fi aplicate în spargerea codurilor”, spune Kight.
Munca lor a fost apreciată şi de către alţi experţi „A fost o lovitură bună dată de Kevin Kight şi colaboratorii săi”, spune Nick Pelling, programator şi specialist în securitate, care deţine un blog de ştiri din domeniul Criptografiei.
Chiar dacă descifrarea manuscrisului a fost un succes notabil, Knight şi colegii săi s-au simţit dezamăgiţi de faptul că nu au reuşit să descifreze încă unele limbaje în care au fost scrise lucrări de mare importanţă istorică care conţin informaţii de mare interes
Munca echipei care a lucrat acum Copial Cipher este de o mare valoare pentru istoricii care încearcă să înţeleagă cum a avut loc răspândirea ideologiilor politice. Societăţile secrete au fost la modă în secolul al XVIII-lea şi au avut o mare influenţă în declanşarea Revoluţiilor Franceză şi Americană. Textul decodat a fost recent împărtăşit lui Andreas Onnerfors, istoric şi expert în societăţi secrete la universitatea Lund din Suedia
„Când a văzut cartea şi varianta ei decodată, a fost foarte încântat de idee. A găsit şi un comentariu politic la sfârşit, care vrbea despre drepturile omului. Interesant de repede”, a comentat Knight reacţia istoricului suedez.
Exemple moderne de coduri care i-au provocat pe cercetători includ mesajele ucigaşului în serie Zodiac, trimise către poliţia din California în anii `60-`70, inscripţiile de pe sculptura Kryptos făcute pentru ofiţerii CIA, care au fost doar parţial decodate.
Manuscrisul Voynich, cuprinzând 240 de pergamente bogat ilustrate, a sfidat şi el cei mai mari criptologi din lume. Cu toate experţii s-au întrebat mereu dacă nu este vorba despre o păcăleală, s-a descoperit de curând că datează din anii 1400.
Împreună cu un informatician de la Universitatea din Chicago, Knight a publicat anul acesta o analiză detaliată a manuscrisului care prezintă scurte răspunsuri la incertitudinile care planau asupra manuscrisului, dar au prezentat şi câteva dovezi că ar conţine trăsături ale limbajului natural.
„A fost numit cel mai misterios manuscris din lume. Are multe trăsături, iar pentru cel care l-a realizat trebuie să fi fost o mare bătaie de cap. Din a ceastă cauză, am simţit că trebuie să fie vorba despre un limbaj codat”, a ţinut Knight să adauge.
