Nu doar o dată în viaţă, ne-am dorit ca timpul să treacă mai repede sau mai greu. Prelungirea agonizantă a secundei sau, dimpotrivă, goana ei, şi-au găsit însă explicaţia, datorită unui studiu recent, efectuat de o echipă de cercetători americani.
Studiul sugerează că percepţia trecerii timpului este decentralizată în creier, ceea ce face ca diferite circuite neuronale să aibă propriile mecanisme de apreciere a timpului. Geoffrey Ghose şi Blaine Schneider, de la Universitatea Minnesota, din Minneapolis, au investigat percepţia timpului, dresând doi macaci să îşi mişte ochii între două puncte de pe ecran, la interval de o secundă, fără să li se indice din afară momentul în care trebuiau să schimbe privirea.
După trei luni, maimuţele au învăţat să mişte privirea între cele două puncte într-un interval, în medie, de 1,003 secunde şi 0,973 secunde. Apoi, cercetătorii au folosit electrozi pentru a înregistra activitatea neurnonală în rândul a 100 de neuroni din cortexul lateral intraparietal (zona responsabilă cu mişcarea ochilor).
S-a constatat că activitatea acestor neuroni s-a diminuat în intervalul dintre cele două mişcări ale privirii. Concret, atunci când macacul reacţiona după un interval mai lung decât o secundă, activitatea neuronală era mai lentă, de unde rezultă şi senzaţia că timpul s-a dilatat.
Timpul în copilărie şi la maturitate
O percepţie asemănătoare, de comprimare sau dilatare a timpului, comparând perioade diferite ale vieţii, de exemplu trecerea timpului în copilărie şi la maturitate, arată ceva mai mult chiar.
Dacă în copilărie vacanţa de vară părea să dureze o eternitate, pe măsură ce avansăm în vârstă anotimpurile şi anii par să se scurgă cu o viteză tot mai mare. Cercetătorii au descoperit că aceasta este o senzaţie universală, existând diferenţe de percepţie a timpului în funcţie de vârstă.
Atunci când oamenii de ştiinţă solicită unui adolescent şi unei persoane în vârstă de 70 de ani să estimeze, fără a număra, în cât timp a trecut un minut, persoana mai tânără oferă răspunsuri mai apropiate de adevăr, pe când cea de vârsta a treia anunţă mai repede scurgerea celor 60 de secunde.
Motivul pentru care apare acest efect nu are legătură atât de mult cu vârsta, cât cu felul în care creierul procesează informaţiile. „Timpul este foarte elastic”, explică cercetătorul David Eagleman. „Acesta se «întinde» atunci când resursele creierului sunt folosite intens, însă când experienţele pe care le trăim nu ne oferă nicio surpriză şi creierul nu este solicitat, timpul se comprimă„, a adăugat specialistul.
„Mulţi oameni încearcă să îşi prelungească viaţa menţinându-se în formă şi urmând o dietă sănătoasă, ceea ce este foarte bine, însă trebuie să conştientizăm că putem să ne prelungim viaţa prin modificarea modului în care percepem timpul, căutând mai multe experienţe noi şi petrecând mai mult timp trăind în prezent„, a concluzionat Taylor.
