Prima dată am auzit de cartea Playing Moldovan at Tennis cam prin 2005 pe când eram la Tânărul Antreprenor. Acum săptămâna asta am fost la film. Filmul mi-a părut drăguț.
Dar cea mai drăguță partea mi-a părut că Tony Hawks a dat toți banii din urma vânzărilor cărții, și acum tot ce se va strânge în urma vizionării filmului va fi donat centrului Tony Hawks (a.k.a Hippocrates). Deci banii pe care îi vei plăti tu la cinematograful Gaudeamus vor fi o donație (aci e orarul filmului). Pe site scrie că va fi rulat până duminică (27 mai), sper ca să fie pentru o perioadă mai lungă. De obicei de la ora 18.00/20.00 și prețul biletelor e de 30-40-50-60 lei.
Filmul nu se vrea a fi o producție cinematografică de o importanță artistică majoră (așa cum ar spune cei care au făcut cinematografia), ci filmul arată o idee. O comparație între o Moldovă din 1998 și o Moldovă din 2012. Dacă Tony Hawks ar fi scris un blog despre călătoria lui în Moldova – acest film ar fi un vlog.
Eu dacă m-aș duce în Mongolia cred că m-aș simți la fel și aș vrea să fac un film la fel. Deci producția asta britanică (cum spune imdb) mă bucură și aș vrea să văd mai des filme făcute pe străzile Chișinăului. Pentru că da, avem nevoie de filme unde să recunoaștem fețe și locuri, filme care să aibă încărcătura noastră psihologică.
Despre Tenis cu Moldovenii
Mi-a plăcut să văd cum cei care au făcut filmul au încercat să dea Chișinăului de acum o imagine a 1998. Și cred că au făcut cum este mai bine cu resursele care le aveau.
Linia filmului n-o să v-o povestesc. Istoria e cam așa, un englez face un pariu că v-a câștiga toată naționala Moldovei de fotbal jucând tenis. Vine în 1998, în Chișinău și se ciocnește de probleme noastre existențiale de atunci și cam asta l-a motivat să scrie și cartea și să facă și filmul.
Idee filmului care mi-a plăcut e: ”Dacă nu riști nimic, riști totul”. Pentru că uneori așa și e. Tony povestește despre negativismul moldovenilor, despre cum ți se spune din start că nu vei reuși, despre neîncrederea de la început. Chestii care se păstrează și acum.
Noi încercăm să părem puternici fiind reci cu alte persoane și spunem bravo doar pentru merite deosebite. Dar vrei nu vrei atunci când ne despărțim ajungem să vedem atașamentul nostru. Noi moldovenii ne atașăm ușor de locuri, oameni, momente.
Avem nevoie de eroi, doar că de cele mai multe ori oamenii cred, dar ei se dovedesc a fi cu un R în plus.
În film veți vedea mașini vechi, faze cu transportul public, cum se cer direcțiile și cum noi stăm în rând. Alt moment ce mi-a plăcut e faza de la filarmonică, în care Tony spune că atunci când aștepți ceva nimic nu se va întâmpla și tu doar îți pierzi speranța așteptând.
Veți vedea valea morilor, Transnistria, oameni din lumea interlopă, gara centrală și un oarecare aeroport.
Nu cred că filmul face o imagine rea țării. Sunt momente care sunt adevărate și la care trebuie să mai lucrăm. De ex. pauzele de la teatru, bodâgele, transportul public, oamenii vor să plece din țară, etc.
Dar în același timp ne arată ospitalieri, descurcăreți, cinstiți (banii și plicul) și care au nevoie de vise.
Greșeluțe
Cred că se foarte greu să filmezi acțiunea unui film fără platou special amenajat și să redai o atmosferă de acum 14 ani. De aceea au apărut și mici greșeluțe în film. De ex. Panourile publicitare, sticla berei Chișinău pe care o bea Tony, pe lângă Ștefan se vede un troleibuz nou.
În aceeași ordine de idei vreau să vă întreb dacă știți unde e locul din Chișinău unde este o statuie în formă de nai, eu țin minte că atunci când eram mic am fost acolo, dar acum nu știu unde e.
Apoi dacă tot îs fan tennis, în film atunci când Tony joacă cu așa-zisul Spînu, spune că acesta arată ca Nadal, apoi când face prezentarea în UK, a spus că un moldovean nu servea chiar ca Andy Roddick. Deci prin 1998, Roddick avea 16 ani, iar Nadal – 12, și deci nu avea cum să-i menționeze.
Apoi la familia unde locuia el, el bea ceai dintr-o cană pe care scria Galea, deși pe nimeni în film nu se numește Galea. Iar banii pentru taxi, sunt cam la prețurile de acum (plus că se mai spune că au și taximetru).
Dacă vedeți și voi alte greșeluțe le puteți scrie în comentarii.
Game – Set – Match
Eu recomand filmul, și cred că l-aș mai privi o dată, ca de data asta să fiu mai atent la detalii. Așa că duceți-vă și voi, pe urmă puneții o notă pe imdb, ca să fie în top. Apoi cum ziceam mai sus, faceți o faptă bună.
Apoi când te gândești de la ce a pornit toată chestia asta, îți dai seama că trebuie să vrei pentru ca lucrurile să devină adevărate și în același timp, să-i faci pe oameni să creadă că e foarte important pentru tine.
Apoi dacă vedeți cântecul veți găsi 2 cântecele super drăguțe.
Mai jos vedeți Making Off-ul făcut de Mircea Bobînă. Și trailerul filmului.
Making off.
Trailer
