Sunt oameni, eu știu că ei sunt

Sunt oameni…

Care se trezesc dimineața și abia așteaptă să-și înceapă ziua. Oameni împliniți, împăcați, care știu ce au de făcut și o fac pe de-a’ntregul.

Oameni care știu că odată ieșiți pe ușă, viața nu se termină. Serviciul nu îi omoară. Ploaia nu-i topește. Ambuteiajul nu-i scoate din minți. Fac cumpărături, comisioane, sport și drumuri. Pentru că vor, nu pentru că trebuie.

Sunt oameni care-și trăiesc viața, nu caută sensul ei.

O construiesc în jurul lor și nu așteaptă – semne, momente, indicații sau să scadă prețurile. Nu așteaptă eroi, prinți sau salvatori ai neamului, ai speciei sau ai lor, personali.

Sunt oameni educați, decenți, respectuoși, corecți. Oameni simpli.

Oameni care nu așteaptă sfârșitul.

Oameni care nu se lasă în voia nimănui, a altor oameni sau a sorții.

Oameni care nu amână. Nu mint, nu disperă, nu se prefac.

Oameni care nu se plâng.

Oameni care se bucură de ei, de viață, de pământ, de oameni.

Oameni cărora le este ușor, le e lumină.

Oameni care știu ce vor și au încredere în ei.

Oameni cărora nu le este rușine să învațe să fie oameni.

Oameni care înțeleg, iartă și iubesc fără condiții.

Cărora le este ușor să recunoască, să-și asume, să-ndrepte, să meargă înainte.

Oameni care ascultă.

Cărora le suni cu drag la ușă și cu care îți schimbi orice plan.

Sunt oameni care trăiesc povești de iubire, nu relații.

Cu care te trezești dimineața și abia aștepți să-ți începi ziua.

Sunt oameni. Eu știu că ei sunt!

      Articole recomandate