Ce viață personală avem?- se pare că facebook-ul este ea.
Când suntem fericiți vom posta un clip roz, și formidabil pentru lumea din jur. Puțin mai triști, vom aștepta facebook-ul să postăm statusul trist, să știe lumea că viața noastră a luat o altă întorsătură, să ne compătimescă și să ne spună: “fii pe pace totul va fi bine, se va întoarce la tine, doar te iubește.”
Nu mai există intimitate cu cei 500 sau 1000 Friends, marea majoritate habar n-ai cine sunt și ce prezintă. Dar asta e la modă, iar moda nu lasă rece pe mineni.
Unde ne striem statusul, pe facebook sau pe frunte?
Facebook-ul este într-un fel fruntea noastră, dacă privind omul îți dai seama de starea lui, dispoziția lui, ce suflet are, aici paralel punem și facebook-ul. Toți friends vor cunoaște ce am făcut azi, cu cine am făcut, cine ne-a supărat și de ce, totul se observă după postările făcute. De ce să nu punem statusul pe frunte, ar fi mai comod, nu l-am schimba atât de des, și sigur vom fi văzuți tot de aceeaști cantitate de oameni ca din lista prietenilor.
Nu sunt nihilistă sau ceva de acest gen, facebook-ul nu este viața mea în comparație cu o prietenă care nu poate fără site, dar multe lucruri, chiar foarte multe le-am aflat, le aflu și le voi afla de pe facebook.
Ne vedem pe facebook, vorbim pe facebook, trimiți materialul tot pe facebook. În stânga și-n dreapta facebook. Telefonul și odnoklassniki rămân restanțieri la capitolul ce este mai convenabil. Un album foto nu mai poate fi creat în mapă, va fi prăfuit, uitat, acum însă totul pentru ochii friends. Aceeași dragoste tot își are temelia aici. Mult prea mult timp petrecem pe facebook, dar merită.
