Profunzimile mărilor și oceanelor ascund taine al căror miracol, oamenii sunt departe de a-l fi descoperit în întregime – un motiv temeinic pentru ca artiștii să rezerve acestui ambient o atenție aparte.
Scurt metrajul artistului japonez Tetsuka Niiyama constituie poate, unul din cele mai elocvente exemple în acest context, un veritabil poem în imagini, dedicat splendorilor din adâncuri.
Presărat cu străluciri de cristale, asemenea unei metaforice imersiuni subacvatice, reinventate într-un format digital, filmul sugerează că ecosistemul marin reprezintă un sipet fermecat, plin cu nestemate, un tezaur de neprețuit pentru omenire.
Vizionând această frumoasă poveste plină de străluciri, gândul ne-ar putea purta cu usurință, la versurile marelui poet român Lucian Blaga (1895-1961), care îndemnau, cu atâta pasiune:
„Sapă, frate, sapă, sapă,
Până când vei da de apă (…)
Să se curme-n piept cuvântul
Când s-arată că Pământul
Stele și-năuntru are –
Nu numai deasupra-n zare”…
Roxana Iorgulescu
