,,Oricine are ochi să vadă şi urechi să audă se poate convinge singur că nici un muritor nu poate păstra un secret.
Dacă buzele lui tac, vorbeşte cu degetele; mesajele trădătoare ies prin toţi porii lui.“
#Freud
Gesturile simple, care par nesemnificative și rămîn de obicei neobservate, pot trăda caracterul sau intențiile neexprimate ale unei persoane.
Iată cum gesturile pot exprima mai mult decît cuvintele:
1) Îmbrățișarea
Dacă urmăriţi două persoane care se îmbrăţişează, veţi vedea că se bat pe spate. Pentru cei care observă scena, pentru cel care este bătut pe spate şi chiar şi pentru autorul gestului, acesta pare un semn de afecţiune. Dar nu este — de fapt este un semnal care indică dorinţa de a ieşi din îmbrăţişare! Deşi nu realizează întotdeauna, în momentul când sunt bătuţi pe spate, oamenii reacţionează punând capăt îmbrăţişării. Deşi persoana care este bătută pe spate a primit tainic semnalul de a pune capăt îmbrăţişării, nu există nici un sentiment de respingere. Tocmai pentru că semnalul de încheiere operează pe ascuns, trecând drept un gest de afecţiune, când, de fapt, este o comandă.
2) Oamenii care țin spatele drept – domină.
Psihologii au descoperit că oamenii care adoptă o postură ce le permite să îşi ţină coloana vertebrală dreaptă tind să fie consideraţi mai dominanţi decât cei care stau cocoşaţi sau cu umerii căzuţi, iar cei care sunt învăţaţi să stea drepţi au mai multă încredere în ei şi sunt mai optimişti decât cei care continuă să stea aşa cum s-au obişnuit.
3) Mâna pe șold – semnul lipsei de respect.
Postura cu mâna pe şold a jignit în unele ocazii. De exemplu, după ce a acceptat capitularea japonezilor la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, generalul Douglas MacArthur a fost fotografiat în picioare alături de împăratul Japoniei. În timp ce împăratul a adoptat o postură discretă, cu mâinile de o parte şi de alta a corpului, generalul MacArthur şi-a pus mâinile la şold. Japonezii au considerat această atitudine degajată un semn de mare dispreţ. În Japonia este nepoliticos să stai cu mâna pe şold; dar să faci acest lucru în prezenţa împăratului, care era privit de mulţi japonezi ca un zeu, era de neiertat.
4) Cine își ferește primul privirea – se subordonează.
Dacă au un statut social inegal, persoana care îşi fereşte privirea sau se „desprinde” prima tinde să fie subordonată. Într-o companie, dacă şeful şi un subordonat se uită din întamplare unul în direcţia celuilalt în acelaşi timp, de obicei subordonatul este cel care îşi fereşte primul privirea. Provocări voalate la adresa şefului pot fi totuşi exprimate prin privire.
5) Privirea intensă – gestul mincinoșilor.
Se presupune că mincinoşii se simt vinovaţi, jenaţi şi îngrijoraţi şi că le vine greu să îşi privească victima în ochi, deci îşi feresc privirea. În realitate, lucrurile nu stau aşa.
Privirea fiind destul de uşor de controlat, mincinoşii îşi folosesc ochii pentru a proiecta o imagine de sinceritate.
Ştiind că în general se presupune că evitarea privirii este un semn de minciună — mulţi mincinoşi fac exact invers — ei măresc deliberat durata contactului vizual, pentru a crea impresia că spun adevărul. Deci, dacă doriţi să aflaţi când cineva minte, nu căutaţi să surprindeţi doar privirile lăturalnice — căutaţi şi momentele în care interlocutorul vă priveşte mai intens decât de obicei!
6) Un alt aşa-zis semn al minciunii este clipitul rapid.
Este adevărat că atunci când trăim o emoţie intensă sau când activitatea mentală se intensifică, ritmul clipirii suferă o accelerare corespunzătoare.
Rata normală a clipitului este de aproximativ 20 de clipiri pe minut, dar aceasta poate deveni de 4-5 ori mai mare când suntem sub tensiune. Când cineva minte, deseori emoţiile sale se intensifică şi când mincinoşii caută un răspuns la o problemă incomodă, procesul gândirii se accelerează.
În acest fel, deşi minciuna este deseori asociată cu clipirea, totuşi nu trebuie să uităm că există momente când persoanele au o rată mai înaltă a clipirii, nu pentru că mint, ci pentru că sunt sub tensiune. De asemenea, există momente când mincinoşii au o rată normală a clipirii.
7) Unul dintre gesturile care indică minciuna este şi „acoperirea gurii”.
Când apare, este o încercare de mascare a sursei, bazându-se pe presupunerea că dacă alte persoane nu le pot vedea gura, acestea nu vor şti de unde a pornit minciuna.
Cu toate acestea, există şi un substitut pentru acoperirea gurii — atingerea nasului. Acest gest funcţionează ca un substitut al atingerii gurii, este un indicator al ascunderii, o persoană îşi scarpină nasul în timp ce intenţia sa reală este de a-şi acoperi gura.
8) Zâmbetul – o mască.
Zâmbetul este potenţial mai eficient decât o mască, pentru că sugerează că persoana se simte fericită şi mulţumită — cu alte cuvinte, trăieşte emoţii care nu sunt de obicei asociate cu minciuna.
DURATA: Zâmbetele contrafăcute durează mult mai mult decat cele sincere, spontane.
MONTAJUL: Zâmbetele contrafăcute sunt „asamblate” mult mai repede decât cele autentice şi sunt descompuse tot atât de repede.
LOCALIZAREA: Zâmbetele contrafăcute tind să se reducă la jumătatea inferioară a feţei în timp ce în zambetele autentice sunt solicitaţi muşchii care ridică colţurile gurii şi cei din jurul ochilor care trag uşor sprancenele în jos.
SIMETRIA: Zâmbetele autentice apar pe ambele părţi ale feţei, în timp ce zâmbetele contrafăcute sunt deseori mai accentuate pe o jumătate de faţă (de obicei, în jumătatea dreaptă) deoarece căile de conducere a expresiilor faciale voluntare şi involuntare sunt diferite.
9) Alegerea cuvintelor.
Mincinoşii vorbesc foarte puţin despre ei — folosesc cuvinte ca „eu”, „mie” sau „al meu” mult mai rar decât persoanele care spun adevărul. De asemenea, sunt înclinaţi să generalizeze folosind frecvent cuvinte ca „întotdeauna”, „niciodată”, „nimeni” şi „toată lumea” detaşandu- se astfel mental de minciuna lor.
10)Atingerile verticale – gest jignitor.
Cea mai mare parte a atingerilor verticale implică o persoană dominantă care atinge un subordonat, dar se poate întâmpla şi invers. Dar de regulă, aceasta nu le place persoanelor superioare social, pentru că ştiu că gesturile date le pot reduce autoritatea. Unele pot chiar jigni.
De exemplu, cand Regina Elisabeta a II-a fost în vizită in Australia în 1992, primul-ministru australian, Paul Keating, a luat-o fără să se gândească pe după umeri. Pentru mulţi britanici acest gest a fost ofensator iar presa britanică de scandal l-a poreclit pe Paul Keating „şopârla din Oz”.
Dacă vrei să depistezi un mincinos, sau vrei să afli atitudinea unui om față de tine, e foarte simplu – urmărește-i gesturile.
În ceea ce te privește, fii atent când minți sau vrei să-ți demontrezi superioritatea, e prea probabil ca interlocuorul tău să fi citit acest articol și astfel, tentativa ta va eșua inevitabil.
Sursă: Collett Peter. How to Read People’s Minds from Their Actions.
Londra, 2003.