Încă din copilărie, la școală sau acasă, suntem învățați: „Asta – e bine, asta – e rău, asta – e corect, asta – e greșit. Trebuie să acționezi așa, dar așa nu!”.
Toate aceste lucruri dau naștere îndoielilor, temerilor și nesiguranțelor noastre. Ne temem să greșim, avem frică să arătăm prost în ochii altora, avem frică să fim „nu cum trebuie”, „incorecți”, „proști”. Suntem în stare să renunțăm la NOI, la eu-l nostru, doar pentru a face față așteptărilor celorlalți, doar pentru a fi „buni”.
Cel mai trist este că toată viața o trăim în acest ritm, dorim să fim „buni”, „corecți”, „potriviți” pentru alții. Și uităm că suntem ceea ce suntem. Uităm că avem dreptul să greșim, uităm cum suntem cu adevărat.
Când vom realiza, că nu există nici „prost” și nici „bun”; nu există „corect” sau „greșit”? Că nu trebuie să corespundem așteptărilor altor oameni? Când vom înțelege că cel mai important om din viața noastră – suntem noi înșine?
