De câte ori vedem copii râzând cu poftă de te miri ce, cu greu rezistăm ispitei de a le ține isonul, de a intra în jocul lor nevinovat și a uita, fie și măcar pentru câteva clipe, de rolul nostru de adulți.
Observandu-le cu atentie gesturile, mimica, seninatatea cu care accepta tumultul evenimentelor ce le ies in cale, provocandu-i sa descopere in fiecare clipa ceva nou in viata lor aflata abia la inceput, parca urmarim un film rascolitor, care ne desteapta amintiri si senzatii tulburatoare, dintr-o vreme in care nu ne temeam sa deschidem ochii mari asupra a tot ceea ce ne inconjura.
Un motiv temeinic pentru a primi cu drag, de la cei mici, sase lectii de viata, menite sa ne readuca lumina in priviri si pacea aceea launtrica, de nedescris, pe care numai copiii stiu sa si-o insuseasca, in momentele lor de deplina armonie cu natura.
Lectia numarul unu: lumea e mai frumoasa daca esti dispus sa o privesti dintr-un altfel de unghi
Stereotipia macina pana si mintile cele mai entuziaste si transforma viata intr-un lung sir de evenimente monotone, zugravite in culori palide, care nu au darul de a ne insenina chipul, ba dimpotriva.
Iata de ce, copiii ne invata ca lucrurile privite cumva, dintr-un unghi rasturnat, ar putea sa ne aduca ceva distractie la orizont, daca nu prin esenta lor, fie si macar prin amuzamentul gestului in sine.
Lectia numarul doi: joaca e binevenita si in lumea adultilor
Cine sustine ca e ridicol sa te dai in spectacol jucandu-te asemenea celor mici, fie cu mingea in parc, fie tragand o balaceala pe cinste in bazin, sau pur si simplu improvizand o bataie cu perne pana simti ca-ti ies si tie fulgii, ei bine, se inseala amarnic.
E de ajuns sa te hotarasti sa redevi copil pentru cateva momente si sa lasi balta ingrijorarea aceea macinatoare, care iti zumzaie ca o musca suparatoare la ureche, cum ca suferi de sindromul lui Peter Pan sau alte chestii similare.
Lectia numarul trei: cate minunatii mai ascunde lumea asta!
Indiferenta e poate inamicul cel mai de temut pentru adulti – din momentul in care incetam sa mai fim curiosi in legatura cu minunatiile pe care ni le-ar mai putea dezvalui lumea inconjuratoare, se cheama ca deja pasim cu un picior pe taramul ramolitilor.
Dorinta de a descoperi, de a invata, de a experimenta, de crede in povestile pentru copii, constituie una din cele mai frumoase trasaturi ale copilariei – sa incercam sa o pastram vie pe masura trecerii anilor, daca vrem sa traim cu adevarat.
Lectia numarul patru: o portie strasnica de ras e un adevarat panaceu universal
Daca ar fi sa scotocim prin arhivele istoriei noastre, am ramane surprinsi de multimea situatiilor in care omenirea a fost la un pas de catastrofe teribile, dar a „iesit cu fata curata” gratie unei glume bune, care a destins atmosfera intr-un moment critic.
Maestrii de necontestat ai acestei gaselnite sunt insa copiii – ei fac ce fac si reusesc sa ne descreteasca fruntile atunci cand ne asteptam mai putin, cu ghidusiile lor, cu atat mai nostime, cu cat sunt absolut nepremeditate.
Lectia numarul cinci: ce persona minunata este omul din oglinda!
Uimirea care se citeste pe chipul unui copil ce se priveste pentru prima data in oglinda, e un adevarat spectacol, iar reactia sa variaza in functie de modul in care percepe propria imagine reflectata in acel ciob de sticla magica: unii izbucnesc in hohote de plans, altii par sa se admire cu o deplina sinceritate, pentru cat de frumosi si de fascinanti sunt.
Ramane la latitudinea fiecaruia dintre noi sa opteze in viata pentru acele alegeri care ne vor indreptati sa descoperim o persona minunata atunci cand ne vom privi in oglinda.
Lectia numarul sase: animalutul acesta este prietenul meu
Daca nu v-ati lamurit pana acum ca legaturile pe care copiii le stabilesc cu animalele sunt cu adevarat speciale, atunci e timpul sa deschideti ochii mari si sa descoperiti frumusetea tulburatoare a acestui fenomen.
Multi dintre noi au acasa un catel, o pisica sau in fine, pestisori in acvariu sau canari in colivii, daca nu cumva alte soiuri de vietuitoare dragi care dau un farmec aparte caminului nostru si nu ne lasa sa ne simtim singuri sau coplesiti de tristete cand lucrurile nu ne merg tocmai pe roate.
Ei bine, n-ar strica sa le fim recunoscatori macar asa, din cand in cand, acestor sufletele care ne iubesc neconditionat si sa reflectam cateva momente asupra unui lucru cat se poate de limpede, chiar daca suna oarecum copilaresc: „animalutul acesta este prietenul meu!”.
