Relicve dintr-un tărâm apocaliptic: Cernobîl – Şcolile din Pripyat (Foto)

Poate că nu există imagini mai dezolante, care să reflecte cât de mult rău îşi poate face omenirea cu propriile sale mijloace, decât cele surprinse în tărâmul apocaliptic din Pripyat, într-o zonă purtând stigmatul numit Cerbobîl.

Generaţiile tinere s-ar putea întreba dacă nu cumva aceste cadre sunt desprinse din scenariul vreunui film stiinţifico-fantastic, dar şcolile distruse şi abandonate din Pripyat, nu lasă loc de  echivocuri.

Edificiile care odinioară erau destinate educaţiei celor mici şi tinerilor care se pregăteau încă să păşească în viaţă cu dreptul, punând primele cărămizi la temelia unei cariere, sunt astăzi fantomatice structuri, răsărite parcă dintr-un coşmar.

Înainte de 26 aprilie 1986, o astfel de instituţie de învăţământ, arăta precum în imaginea de mai jos:

Foto1

Astăzi, intrarea principală în aceeaşi clădire, este invadată de o vegetaţie cu aspect sălbăticit, crescută printr-o neînţeleasă ironie a sorţii, acolo unde viaţa omului nu a putut continua.

Foto2

După catastrofa de la Cernobîl, populaţia locală a fost evacuată: după ceva vreme, rezidenţii au fost autorizaţi să se întoarcă pentru a-şi recupera câte ceva din lucrurile personale, din fostele locuinţe.

Parte din ceea ce a rămas întreg şi suficient de valoros pentru a atrage interesul executorilor, a fost executat, iar restul a cazut pradă vandalismului şi jefuitorilor care s-au aventurat să exploreze acest tărâm al dezolării în cea mai pură formă a sa.

Foto3

Şi totuşi, în urma lor, a mai rămas ceva: relicvele unei epoci simbolice pentru URSS-ul aflat în perioada sa de înfloritoare dezvoltare.

Asemenea unor imagini distorsionate, bănci, scaune, catedre, cataloage, carţi, caiete ba chiar şi o păpusă dezmembrată, cu doi incredibili ochi albaştri şi gura acoperită parcă printr-un joc al sorţii cu o frunză uscată, continuă să scrie istorie într-unul din locurile în care nimeni nu s-ar aştepta.

Foto8

Istoria unor oameni care existau aici, cândva, la fel de dornici să guste din plin nectarul fără seamăn al vieţii, ca în orice alt loc al planetei.

O istorie ale carei aripi au fost retezate brusc, fără ca măcar protagoniştii săi să înţeleagă bine din ce pricină li se frânge zborul – o cutremuratoare mărturie a unor erori de nerepetat, care continuă totuşi să se repete…

Foto12

Foto4

Foto5

Foto6

Foto7

Foto9

Foto10

Foto11

Surse:Zapret-no | Postalovsky-a | English Russia

Roxana Iorgulescu

      Articole recomandate