Pentru un motiv sau altul, cuplurile actuale tind să păşească parcă, pe un drum relaţional de durată medie sau scurtă, legăturile pe termen lung devenind din ce în ce mai rare.
Fie că ritmul alert al epocii tehnologice ne distrage atenţia de la emoţii şi sentimente ce odinioară ocupau un loc important în viaţa de zi cu zi a omului, fie că suntem pur şi simplu ceva mai superficiali atunci când este vorba de iubire, relaţia de lungă durată pare să fi devenit azi, o veritabilă „misiune imposibilă”.
Cine se scuză se acuză?
Tinerii se simt liberi să experimenteze în regim „no limits” una sau alta, întorcând spatele fără cea mai mică ezitare atunci când ceva nu funcţionează după placul lor, aşa după cum copiii mici abandonează o jucărie stricată, pornind temerari în căutarea unui alt tip de distracţie.
Până şi scuzele au devenit parcă demodate – despărţirile se „execută” scurt şi concis, cu fraze plasate la nivelul reţelelor de socializare sau pur şi simplu cu un SMS – procesul a devenit la rândul său rapid ca tăietura unui bisturiu şi nu de puţine ori, la fel de usturător.
Dar cine are timp să zăbovească asupra consecinţelor de natură psihologică şi emoţională? La urma urmei, balta e plină de peşte, cum se spune, de ce să-ţi iroseşti vremea cu trăiri inutile, viaţa merge mai departe şi oricum, cine se scuză se acuză…
Daca ţi-ai găsit pereche, nu te pleca pe-o ureche
Cine reuşeşte să-şi afle aşadar perechea justă, ar face bine să nu se relaxeze prea mult – o relaţie armonioasă poate dura doar dacă este întreţinută constant, asemenea unui foc pe care-l menţinem aprins adăugând mereu lemne.
Chiar dacă lumea se află într-un continuu proces de transformare, de-a lungul timpului dragostea s-a dovedit o forţă incomensurabilă, graţie căreia oamenii reuşesc mereu să-şi surprindă semenii şi să pună amprente miraculoase pe vieţile celor cărora le dedică propria iubire. Acesta este un lucru care rămâne neschimbat indiferent de epocile istorice care s-au aşternut deasupra lumii.
Se pare insă că secretul relaţiilor de lungă durată se află în amalgamarea unor doze juste de sentiment şi inteligenţă: nu este suficient să ne iubim perechea, ci mai e necesar şi să ne punem mintea la contribuţie pentru a-i menţine mereu viu interesul pentru propria persoană. Cu cât această reţetă împrumută mai multe elemente de reciprocitate, cu atât mai mult cresc şansele ca relaţia să reziste timp îndelungat.
Somnul raţiunii naşte monştri
Aşa după cum bine spunea Francisco de Goya, „somnul raţiunii naşte monştri” – iată o chestiune asupra căreia n-ar fi rău să reflectăm uneori, mai cu seamă atunci când este vorba despre relaţiile umane.
Cu alte cuvinte, indiferent dacă suntem grăbiţi, îngrijoraţi, stresaţi sau pur şi simplu prea ocupaţi ca să acordăm un loc privilegiat în inimile noastre unei persoane anume, să încercăm să ne comportăm măcar su bun simţ şi să evităm situaţiile umilitoare sau stânjenitoare, în miezul cărora nu ne-ar place să ne regăsim la rândul nostru pe post de protagonişti.
Adică – ce ţine nu-ţi place, altuia nu-i face.
Cu puţin noroc, vine el soarele şi pe strada ta – fă astfel încât să nu-i ratezi răsăritul!…
