Istoriile care impresionează mai şi învaţă. Iar fiecare poveste de viaţă îţi permite să vezi o altfel de lume, de aventură, de emoţie.
Augusto Odone, inventatorul „Uleiului lui Lorenzo“, a murit la 80 de ani. Acesta cu 35 de ani în urmă a hotărât să îl ţină în viaţă timp de 30 de ani pe băiatul său, în ciuda prognozelor pesimiste ale medicilor, care nu-i dădeau nici o şansă de supravieţuire.
Augusto Odone, fost economist al Băncii Mondiale, primește o lovitură grea în 1984, când medicii au dat un verdict direct privind problemele de concentrare, de vedere, de auz şi de vorbire ale fiului său, Lorenzo: acesta era bolnav de adrenoloeucodistrofie sau ADL. Aceasta este o boală genetică rară care duce la deteriorarea treptată a sistemului nervos central. Cînd Lorenzo a împlinit 6 ani Augusto a aflat că fiul mai are de trăit maximum 2 ani.
Odone şi soţia sa, Michaela, au refuzat din prima clipă prognoza medicilor. Această încăpățânare a condus la crearea unei soluţii formate din acizi ai uleiurilor de măsline şi de rapiţă, un tratament care s-a dovedit eficient pentru contracararea bolii lui Lorenzo.
„După ce medicul a pus diagnosticul şi ne-a zis că fiul nostru va mai trăi cel mult doi ani, i-am cerut să-mi dea să mă uit şi eu pe actele medicale. Mi-a spus «Mai bine nu te chinui, nu vei înţelege nimic»“, povestea Augusto.
Augusto a început să își trateze fiul cu acest ulei. Iar rezultatele au uimitoare pentru întreaga lume medicală: nivelul acizilor graşi cu lanţ foarte lung (cauza bolii) a început să scadă foarte mult. Cea mai importantă dovadă a succesului tratamentului creat de părinţii lui Lorenzo a fost că băiatul a ajuns până la vârsta de 30 de ani. În 2008 acesta a murit din cauza complicaţiilor unei pneumonii.
Povestea de încăpăţânare şi hotărâre a lui Augusto Odone a fost foarte populară în anii ’90, când a devenit şi subiectul unui film cu două nominalizări la Oscar, care poartă numele tratamentului, „Lorenzo’s Oil“ (1992), cu Nick Nolte şi Susan Sarandon în rolurile părinţilor.
Vitali Cipileaga
