Fii tu însuți.
Mai ales nu te preface afectuos. Nici nu fi cinic în privința iubirii; căci în fața aridității și a deziluziei, ea se perenă ca iarba.
Primește cu bunăvoință povața anilor, renunțând cu grație la lucrurile tinereții.
Nutrește tărie de spirit, ca să te apere în nenorociri venite fără veste.
Dar nu te frământa cu închipuiri întunecate. Multe temeri se nasc din oboseală și singurătate.
Fii tu însuți. Aceste trei cuvinte sunt suficiente ca să transforme întreaga umanitate; ele pot da naștere unui Om Nou. Sunt extrem de încărcate de sens. Trecutul umanității a fost un efort constant de a te împiedica să fii tu însuți; până acum ni s-a spus, de către preoți și de către politicieni și de către pedagogi, să fim altcineva. „Fii un Christos„, zic ei, iar oamenii care încearcă să fie Christos sunt creștinii. „Fii Budha„, zic ei, iar cei ce încearcă să fie Budha sunt budiștii. N-a mai apărut niciun Christos și nici vreun alt Budha și nici n-o să mai apară vreodată. Nu e în firea lucrurilor.
Istoria se repetă, existența nu se repetă niciodată. Istoria se repetă fiindcă istoria e constituită din umanitatea inconștientă. Existența nu se repetă niciodată pentru că existența nu e altceva decât dumnezeire, creativitate. Creativitatea nu e repetitivă, conștiența e repetitivă. Inconștiența se repetă obligatoriu, ea se mișcă în cerc: parcurge mereu același cerc, devine din ce în ce mai eficientă în ceea ce privește efectuarea aceluiași lucru, iar și iar.
Și cu cât devine mai eficientă, cu atât e mai dificilă trecerea dincolo de cunoscut. Persoana creativă lasă întotdeauna în urmă ceea ce este cunoscut și intră în necunoscut. A repeta pe altcineva nu înseamnă decât prefăcătorie, înșelăciune, amăgire. E frumos să-l cunoști pe Christos, e frumos să-l iubești pe Budha, e frumos să-l înțelegi pe Lao Tzu, dar e urât, e umilitor să-i repeți, să fii imitator.
Destul pentru azi.
