Frumusețea vine și trece. Frumuseșea pornită din dragoste rămâne pentru totdeauna. Gesturile frumoase, gândurile frumoase, cuvintele frumoase și sincere fac diferența, dar nu un chip frumos. Poate și că seduce o femeie zeci de bărbați, poate o fi ea specială în felul ei, dar de obicei tot femeile frumoase sunt singure și tot ele sunt privite altfel de către ei. Pentru că frumusețea cere sacrificii și niciodată nu oferă dragoste. Cel puțin nu sinceră. Doar un suflet frumos poate cuceri cu adevărat. Restul sunt demonstrații.
Nu frumusețea decide pe cine să iubim. Cei care spun că s-au îndrăgostit din frumusețe înseamnă că nu iubesc cu adevărat. Înseamnă că nu ar fi gata să accepte și partea mai puțin frumoasă a unui om, iar dragostea te provoacă să accepți orice. Și nu e că oamenii frumoși nu pot iubi. Poate iubesc mai mult decât alții. Dar nu ăsta e motivul, argumentul, dorința. În schimb, iubind un om și cunoscându-i toate părțile lui, bune și rele, îl vezi frumos în felul tău, chiar dacă alții ar fi de o altă părere. Și îl accepți așa cum este, pentru că e omul tău.
Nu frumusețea decide pe cine să iubim. Nu poți să iubești un om doar cât este frumos. Sau să începi să-l iubești din frumusețe și apoi să-ți promiți că-i vei iubi și sufletul, caracterul, felul de a fi. E imposibil să te îndrăgostești cu ochii fără a simți ceva pe interior. Dragostea nu înseamnă picioare frumoase, sâni frumoși, mușchi făcuți bine. Dragostea nu înseamnă să dai prioritate acestor lucruri. În schimb, dragostea înseamnă să vezi frumosul din cineva mai mult decât să vezi urâtul. Înseamnă să construiți frumos împreună. Să faceți copii frumoși și să aveți o familie frumoasă. Să iubiți frumos.
Nu frumusețea decide pe cine să iubim, dar iubirea decide pe cine să considerăm frumoși.
Sursa: novapost.ro
