„Nadea şi Sveta”. Un film despre două moldovence în Bologna de azi (Video)

La începutul lunii februarie, Cinema Lumière din Bologna a proiectat pentru publicul larg documentarul „Nadea e Sveta” (Nadea şi Sveta) de Maura Delpero. Pelicula a obţinut în 2012 premiul Capputi ca „cel mai bun film despre muncă” la festivalul din Torino, scrie Gazeta Basarabiei, citat de stirilocale.md.

Un film despre două moldovence în Bologna de azi. Sveta îşi câştigă existenţa făcând curăţenie, iar Nadea are în grijă o bătrânică italiancă. Două destine care se pierd în valul existenţei, migraţie, aşteptarea permisului de şedere, întoarcerea în patrie…

Vieţi proiectate pe fundalul parcului Corticella (Bologna), printre lebedele negre de pe lac şi porumbei. Două lumi paralele, Italia – Moldova, lucru, familie şi vise. Plecarea mult aşteptată a Svetei acasă, unde o aşteaptă fiica Eloiza care „încet, încet se deprinde cu mama, dar apoi va rămâne din nou cu bunica”.

Problema copiilor de migranţi crescuţi în absenţa acestora, educaţia lor şi senzaţia neaşteptată de străinătate în propria ţară. Toate povestesc despre o realitate frecventă, uneori ignorată, alteori ascunsă, cel mai des neînţeleasă. Vieţi autentice prezentate printr-un dialog în română a celor două prietene pe parcursul a 60 de minute, text subtitrat pentru italieni.

Maura Delpero urmăreşte ani la rând evoluţia acestor două destine, scrie şi rescrie scenariul, însoţeşte eroinele în călătoriile lor spre casă, intră cu camera de luat vederi în familiile acestora şi îşi focalizează obiectivul pe maternitate, remedii contra singurătăţii şi identificarea unui loc numit „casă”.

Nadea este o femeie cu feciori mari acasă, cu fotografiile nepoţilor lângă ea. O femeie singură într-un oraş cu multe femei din Est cu o soartă asemănătoare, femei din Ucraina, România, Moldova. „Femei cu o capacitate extraordinară de a face faţă problemelor, dificultăţilor, diferenţelor culturale, lingvistice”, menţionează M. Delpero.

Sveta Staviţchi şi fiica acesteia, ascunsă printre spectatori, ne întreabă: „V-a plăcut filmul?” Schimbată, mai tânără şi mai sigură de sine, o altă calitate a vieţii. Fiica Eloiza cu o italiană aproape perfectă urcă îndrăzneţ pe scenă pentru a o cuprinde pe Maura. Mărturie de integrare perfectă a fiilor noştri în ţări străine care le vor deveni casă.

Nadea se întoarce în Moldova conform finalului din film, în realitate este încă printre miile de moldoveni din Bologna, o migrantă, un număr, un destin. Întrebări pentru fiecare femeie-migrant: unde e casă, unde e lucru şi unde sunt copiii? În acest sens Nadea este spijin şi povaţă pentru Sveta, este mai matură şi ştie că Sveta trebuie să-şi aducă fata alături, chiar dacă îi va fi mai greu.

Către sfârşit, Eloiza Clementina vine în Italia, implicarea statului se face auzită prin asistenta socială de numai 22 ani care o „învaţă” pe Sveta cum trebuie să-şi crească copilul. Finalul istoriei a fost o surpriză şi pentru regizoare: bunica, cea care a crescut-o pe Eloiza, decide să vină şi ea în Italia. Inversarea valorilor, noţiunilor şi sentimentelor, o lume în mişcare, frontiere transparente, iar migraţia a intrat pe furiş în fiecare familie şi se simte acasă la ea în Moldova. La Roma documentarul va fi poiectat pe 12 martie la cinematograful L-Aquila.

Câţi copii va mai pierde ţara, câte familii se vor reîntregi pe pământuri străine? Când, câţi, unde sunt ei – în mreaja măriei sale Migraţia?

 

      Articole recomandate