Ne-am obișnuit să fim proști. Ne-am obișnuit să fim prostiți. Ne-am obișnuit să fim obișnuiți. Cam aiurea, nu? Pentru cineva care se bate cu pumnul în piept și își pune stări de super erou pe facebook.
Pentru cineva care rupe gura tîrgului mondial îmbrăcat în ie și își duce patlagelele în genți ”Louis Vuitton”, și se zbate să poată. Da, vorbesc de noi, moldovenii zilelor contemporane, puțin mai diferiți decît cei care au fost înainte. Și nu e vorba că ne-a ”călit” istoria sau niște parodii mai îndrăznețe pe seama noastră. Am trecut de vremea cînd umblam buimaci pe la colțuri de stradă. Gîndim mai limpede, bem la ocazii mai serioase, ne temem să ne pierdem prietenii peste hotare, păstrăm memorii din copilărie și ne iubim iubitele cu mai multă pasiune decît niciodată.
Și atunci cînd ne întrebăm: ”pentru ce nouă motivație?”, răspunsul să fie într-un fel retoric. Atunci cînd pentru prima dată cînți la balconul unei fete, atunci cînd vrei să ajungi mai sus decît a ajuns șeful tău, atunci cînd tinzi cu tot dinadinsul să îți realizezi visul din copilărie, atunci cînd dai cu capul în primul stîlp și trimiți stîlpul în toate cele 4 colțuri, atunci ai nevoie de motivație. Un moldovean motivat este mai puternic și mai periculos decît 3 bombe de la Nagasaki. Asta așa, mai metaforic vorbind. În realitate nu e prea mare diferența. Pentru ca să faci ceva, îți trebuie motiv. Să îți faci un tatuaj, să te-apuci să cînți, să faci yoga, să mături. Și cei care pierd, și ei au nevoie de motiv.
Motivele ne aduc cu picioarele pe pămînt. Motivele moldovenești însă, invers. Te duc departe cu capul în nori. Există diferență între motive și motivație. Pînă la urmă, pentru a fi motivat ai nevoie de motive. De obicei ele sunt chiar sub nasul nostru: Mercedesul din garajul vecinului, casa cu 3 etaje de peste drum, succesul unora și insuccesul altora. Dar mai e și genul de motivație personală. Atunci cînd ești primul care vrea să treacă dincolo de aparențe. Pentru că există falsa impresie că Mercedesul sau casa sunt culmile succesului moldoveanului. Pentru că există aceeași impresie cînd pui banii în bancă în loc să învestești. Pentru că te temi. Pentru că ne este teamă.
Pentru că, odată și odată, va trebui să spui clar și răspicat: STOP! Noi nu suntem motivați, noi nu vrem, noi suntem moldoveni, codașii Europei? Părerea lor, care firește trebuie schimbată. Pînă la urmă, și străinii au nevoiede motivație să creadă altfel. Și atunci, apare demonstrația. Noi așa și ne-am dezvățat să demonstrăm. Sau nu ne-am învățat suficient.
Iar pentru ca ceea ce facem, spunem și gîndim să nu se rezume la un kilogram de brînză, cumpărat de la Piață și transformart sub căldura asta toridă în caș, să ne mîndrim. Că atunci cînd mergem pe stradă, ocolim găurile de canalizare desfundate, uneori mai punem semn să nu cadă alții, ajutăm un bătrîn, care nu ne este bunel și nici vecin, și facem lucruri frumoase.
Deci demonstrăm. În primul rînd demonstrăm nouă! Că nu degeaba suntem moldoveni. Moldoveni motivați!
