Povestea fetiţei ce a supravieţuit unui teribil accident în care şi-a pierdut mama. Fără a beneficia de sprijinul ei şi al unui tată, ca în cazul celorlalţi copii, dar cu o inteligenţă ieşită din comun a reuşit să se situeze la cel mai înalt nivel în perioada studiilor liceale. Pentru că nu avea cine să o susţină financiar a beneficiat de o bursă oferită de Asociaţia „Pro Ruralis” Iaşi care se ocupă cu ajutorarea copiilor inteligenţi ce provin din mediul rural şi care trăiesc în familii sărace fără posibilităţi materiale, ori chiar sunt orfani.
Este cazul Dianei Gavril, născută la Chişinău şi care se poate mândri cu un glorios trecut de elevă eminentă. Tatăl său a abandonat-o încă de când era mică iar mama ei a murit. Ea a reuşit însă în viaţă, însă trecând şi astăzi prin mari greutăţi. A terminat anul trecut Colegiul Naţional din Iaşi ca şef de promoţie iar acum studiază în Danemarca „international branding and marketing management”. Este pasionată de branduri de modă şi se dă vânt după „kangoo jumps” şi „step aerobic”. Un nefericit copil căruia încă îi surâde viaţa.
„Eu ce trebuie să dau ca să merg la şcoală, că n-am nimic!”
„A terminat ca şefă de promoţie la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” anul trecut. Are cetăţenia română, dar s-a născut în Republica Moldova. Tatăl ei nu s-a interesat de ea niciodată”. Pe când avea cinci ani era cu mama sa. Într-un moment neaşteptat au fost izbite violent de o maşină. Părintele său a murit lângă ea. Sub ochii săi. Copilul şi-a pierdut cunoştinţa şi a stat circa două luni în comă, dar şi-a revenit. Mama sa a fost îngropată iar ea a crescut singură. O mătuşă a ajutat-o să ajungă la Colegiul Eminescu din Iaşi. A dat concurs la intrarea în clasa a IX-a şi în mod evident, a reuşit, mai ales că are o înzestrare nativă deosebită: are un coeficient de inteligenţă cu mult peste al celorlalţi. Toată lumea a văzut că este o fată deşteaptă şi foarte modestă.
O perioadă masa şi cazarea i-au fost plătite chiar de profesori. La un moment dat dascălii, şi ei cu probleme datorate reducerilor salariale binecunoscute, n-au mai putut face faţă cheltuielilor necesare întreţinerii fetei. Aşa că s-au adresat profesorului Victor Geangalău, preşedintele Asociaţiei „Pro Ruralis” pentru a obţine ajutorul unui sponsor.
Nu-i venea să creadă că cineva îi plătea masa şi casa fără niciun interes
„Merită să o sprijiniţi pentru că este un şcolar foarte bun, dar noi nu mai dovedim să plătim”, i-au spus cadrele didactice, a povestit Geangalău. „Atât de bine a învăţat această fată, care încă purta copcile de la teribilul accident, i se vedeau încă pe sub păr”, spune Geangalău. „Corpul ei aproape că a fost distrus în întregime, era cusută toată, practic te miri cum de mintea ei a rămas atât de lucidă şi clară. Nu s-a plâns, dar a suferit mult. În special din punct de vedere psihic. Tatăl său, plecat la Moscova, nu s-a interesat niciodată de ea”. De aceea poate, atunci când a fost primită în programul „Pro Ruralis”, profesorul i-a spus simplu: Am să-ţi plătesc cazarea şi masa la liceu, iar ea a izbucnit într-un plâns nervos şi apoi a întrebat stupefiată: „şi eu ce trebuie să dau, că n-am nimic”.
Nu trebuie să dai nimic, e nevoie doar să înveţi, a încercat profesorul să o liniştească. „E prima dată când mi se oferă ceva gratis”. Şi în continuare nu-i venea să creadă, tot întreba dacă e adevărat ce se întâmplă. La un moment dat a scris chiar un eseu, ca o scrisoare de mulţumire. Într-unul din pasaje a subliniat faptul că „cea mai mare fericire pentru un om este să aibă un acoperiş deasupra capului şi să aibă ce să mănânce”. Însă spectrul foamei şi al lipsurilor a însoţit-o şi la studii peste hotare. Chiar dacă şi-a luat un job pentru a avea cu ce să completeze plata taxelor a rămas la un moment dat în pană de bani. Doar când nu a mai ştiut ce să facă a cerut ajutorul „tatălui” său de la Iaşi, preşedintele „Pro Ruralis”, profesorul Geangalău. Acesta a strâns câteva milioane de la sponsori şi i-a trimis, cu toate că Diana nu se mai află pe listele şi în schemele asociaţiei pentru a beneficia de sprijin în bani.
„Ea a plecat cu speranţa că dacă îi plăteşte parţial taxele universitatea se va descurca. Avea două oferte din Danemarca şi s-a decis să meargă la o facultate de design pentru că îi plăcea mult. A crezut că se va descurca singură. Mi-a scris disperată că nu s-a cazat la universitate, nu mănâncă decât ce poate şi a început să vândă ziare ca să supravieţuiască. Le-am descris şi altora drama prin care trece fata şi am reuşit să strâng 40 de milioane pe care i-am trimis, deşi eu nu mai susţin copiii mai departe de liceu. Cu acei bani cred că a reuşit să termine anul acesta„.
„Chiar şi în vacanţă a mers la mătuşa ei în Italia şi a lucrat într-o cofetărie pentru a completa resursele financiare necesare studiului în continuare”. Acum încă se descurcă singură. De această dată profesorul se luptă cu lipsa banilor pentru cei luaţi de la ţară şi aflaţi la studii la Iaşi şi pentru care e disperat că nu mai găseşte fonduri. „Unii care contribuie de ani şi ani se retrag, alţii întârzie să plătească. Costurile de întreţinere ale copiilor cresc de la an la an şi mă văd în imposibilitatea de a mai continua acest program extrem de util pentru copiii sărăci de la ţară cu un IQ peste 120”.
