De multe ori, abisul dependenţei de droguri şi demonii care-i hărţuiesc pe cei care încearcă să se smugă din ghearele morţii albe, sunt considerate subiecte tabù, închise în spatele unor uşi impenetrabile.
Asemenea struţului care-şi ascunde capul în nisip, mulţi refuză să cunoasca detalii legate de astfel de istorii, ca şi cum ar constitui un fel de boală contagioasă, care le-ar putea atrage cumva, probleme pe viitor.
Intrigat de această reacţie, fotograful Lincoln Clarkes, şi-a propus să exploreze, în 1997, străzile cartierelor din Vancouver, pentru a imortaliza o serie de persoane dependente de heroină sau cocaină, în diferite ipostaze.
Proiectul său, intitulat sugestiv „Heroines”, a luat treptat amploare, întinzandu-se pe o perioadă de cinci ani, interval în care Clarkes a realizat peste 400 de fotografii impresionante, selecţionând subiecţi de gen feminin pe post de modele, mai expresive şi mai mişcătoare în acest context.
Iată, în cele ce urmează, câteva din aceste imagini, care istorisesc fără cuvinte, viaţa de coşmar pe care o trăiesc cei ce sunt cuprinşi de vârtejul întunecat al consumului de droguri:
Patricia Johnson, o tânără în vârstă de 20 de ani, este cea dintâi care a acceptat să fie fotografiată şi i-a permis artistului să pătrundă în lumea sa, guvernată de neîncredere, pericole şi vise destrămate.
Au urmat apoi multe alte sesiuni foto similare, în care protagonistele acceptă să dezvăluie o parte din cicatricile lor fizice şi sufleteşti, dobândite de pe urma dependenţei de droguri.
F2
Ceea ce au în comun aceste cadre realizate în alb şi negru, nu este numai faptul că tratează acelaşi subiect răscolitor, ci şi un fel de umbră inexplicabilă care planează deasupra întregii colecţii, aducând în prim plan, existenţe fantomatice, care pendulează, într-un mod paradoxal, între viaţă şi moarte.
Proiectul lui Clarkes s-a dovedit unul dureros chiar şi pentru fotograf: multe din personajele pe care le-a fotografiat, au murit înainte de finalizarea acestuia, sau pur şi simplu, au dispărut fără urmă.
„Singurătatea acestor femei este de-a dreptul sfâşietoare: privind în ochii lor stinşi, am zărit parcă, profunzimile unui înspăimântător întuneric – acela care poartă spre un tărâm pustiu, fără o cale de întoarcere”, relata Clarkes, într-un interviu acordat unei publicaţii locale.
Proiectul a stârnit însă şi controverse: în timp ce o parte din public a găsit că o astfel de iniţiativă este plină de sensibilitate şi compasiune, cealaltă parte l-au catalogat pe fotograf drept un exploatator lipsit de decenţă, care foloseşte persoane aflate în dificultate, pentru a se face remarcat în plan profesional.
Fiind rugat să explice conceptul care s-a aflat la baza realizării acestei colecţii de imagini tulburătoare, autorul a mărturisit că-i este cu neputinţă: „Să despic firul în patru? De unde să pornesc şi cum să închei o astfel de poveste? Şi ce-ar mai putea fi de adăugat la ceea ce fotografiile acestea au grăit deja?”.
Privind aceste cadre pe care pare să-şi fi pus amprenta de neînlăturat, un destin pe cât de crud, pe atât de implacabil, înţelegem de ce astfel de fotografii se privesc cu ochii sufletului şi se tălmăcesc cu ochii minţii.
(via: Huffington Post)
Roxana Iorgulescu
