De când sunt studentă în România am avut deseori ocazia să mă confrunt cu oameni, în mintea cărora, la pronunțarea numelui „Republica Moldova”, se creau tot felul de scenarii, care și mai de care.
Fie că e vorba de studenți sau profesori, fiind studentă a trebuit să mă confrunt cu tot felul de stereotipuri legate de noi, cei ce provenim de peste Prut. Iată o parte din ele:
Rackeții. Nu s-a întâmplat o singură dată ca Republica Moldova să fie desemnată drept sursă oficială pentru legendarele bande de hoți care asaltau oamenii de rând și îi jefuiau. Banal, absolut banal. Apogeul prostiei acestui subiect era atins când vreun oarecare individ declara că se teme să treacă pe teritoriul Moldovei pentru că, cică, ar putea fi atacat de aceste personaje mitice pentru această țară.
Și cu siguranță totul este absolut fals, iar eu sunt total convinsă că niciun cetățean străin nu a avut asemenea probleme după ce a trecut vama unui stat atât de mic, unde lucrurile de acest gen ies la iveală extrem de ușor. Tot acestui subiect i se alătură afirmația precum că România nu este acceptată în Zona Schengen deoarece nu este bine securizată la hotare, în așa fel încât teritoriul UE să nu fie amenințat de fenomene precum racketul.
Cică moldovenii sunt mai imunizați când vine vorba de arme. Asta a fost cred că ultima pe care am auzit-o și a apărut în urma unei discuții despre situația din Ucraina. Nu pot găsi o explicație clară care să justifice această afirmație și nici nu găsesc un fudnament care să clarifice existența acestei percepții. Nu știu de ce, dar cei de aici au impresia că în Republica Moldova este un haos total, că noi avem acces la orice, iar armele se vând la tot colțul și se utilizează liber și peste tot. Drăguță impresie!
Moldovenii vorbesc mai bine rusa decât româna. Profesorii, la prima vedere, își fac impresia că stăpânim mai bine rusa decât româna. Eu personal am rămas perplexă la un examen pentru programul Erasmus, când fiind la proba orală de engleză, mi s-a spus că probabil vorbesc engleza mai bine decât româna, luând în considerare faptul că la noi limba de circulație e rusa. Ca să fie clar, limba română este principala limbă de circulație în Moldova, pe lânga aceasta mai este și rusa. Observați diferența?
În Chișinău, dacă nu știi rusa, ești pierdut. Faptul că există multe persoane care vorbesc rusa în capitala Moldovei, nu semnifică și faptul că nu te descurci dacă știi doar româna. Să știi româna este destul! Personal, folosesc doar româna când merg acasă, nu prea ajung să operez cu limba rusă.
Toată presa de la Chișinău este în limba rusă. Să știți că la Chișinău găsești o groază de publicații, atât cotidiene cât și reviste, exclusiv în limba română. Există și multe posturi de Radio și TV care operează în limba română, așa că nu cred că existența unor temeri de acest gen este justificată.
Lista ar putea continua, dar vă las pe voi să o faceți, căci la sigur mulți studenți basarabeni ajung să se confrunte cu asemenea situații, uneori involuntar, iar treaba noastră în asemenea cazuri este să le dezmințim, dacă avem curajul, desigur.
Cât despre Republica Moldova, aceasta este o țară frumoasă, cu tradiții, cu o capitală minunată(asta pentru că e locul de unde vin și eu), totul depinde de ochii care privesc. Și dacă interacționați vreodată cu mărci precum Purcari, Bucuria, Cricova, Bookletta sau Valentina Vidrașcu, să știți că sunt Made in Moldova.
Un articol Victoria Iatisin, publicat pe blogul său blogulluivica.com
