Ion Adomniţei este un agronom din Cucuruzeni, Orhei, a cărui pasiune pentru colecţionarea de obiecte de demult, l-a împins să-şi transforme gospodăria într-un veritabil muzeu.
Moldoveanul şi-a botezat propriul lăcaş de cultură, „Muzeul Ion Budulai”, după numele personajului din film, cu care oamenii din sat îl asemuiesc pe proprietar.
În gospodaria agronomului se află expuse peste 6.000 de obiecte vechi, de la unelte de grădinărit din vremurile de odinioară şi până la arme, uniforme militare, icoane, tacâmuri, stindarde, aparate de radio din anii ’50, obiecte de mobilier şi tot soiul de alte instrumete utilizate pe vremuri de ţăranii meşteşugari şi nu numai.
Ion are în curte până şi un TAB din 1950, care tronează falnic chiar la intrare, amintind cu paradoxala sa prezenţă, de timpuri razboinice, ruine şi fum.
La urma urmei, e un obiect destul de interesant, mai cu seamă pentru generaţiile foarte tinere, care au auzit de „tab” doar în contextul utilizării tastaturii propriului PC.
Ideea muzeografului improvizat din Cucuruzeni are rădăcini adânci într-o pasiune care nu cunoaşte oprelişti: Ion şi-a cheltuit deseori până şi ultimul bănuţ din buzunar, pentru a achiziţiona unele obiecte vechi, devenite exponate rare în colecţia sa.
Pentru fiecare din acestea însă, există o poveste anume, pe care proprietarul o istoriseşte binevoitor tuturor curioşilor sau pur şi simplu, celor dispuşi să-l asculte.
„Ideea mi-a venit ca o scânteie. Reparam lumina în casa unei bătrâne şi am observat un fier de călcat pe cărbuni. M-am gândit: ce-ar fi dacă aş face un muzeu cu lucruri vechi, mai ales că aveam multe de la bunici şi străbunici şi-mi plăceau. Acum, nu mă mai pot opri, e ca un viciu”, a declarat Ion Adomniţei, aproape cu o undă de vinovăţie în glas, ca un copil prins la furat de cireşe.
Din noianul său de exponate, Ion are la suflet însa cateva, mai aparte, care-i aştern pe chip o lumină de mândrie nedisimulată: o listă a ostaşilor din armata sovietică cu aproape 200 de persoane căzute în luptele pentru «eliberarea» satului Cucuruzeni în anul 1944, ştampila şi emblema Comitetului raional Orhei al PCM şi primul număr al ziarului «Pravda» din 22 aprilie 1912.
„Am şi un ungheraş al şcolii din perioada sovietică: uniforme de pioner, de octombrel, cravate şi insigne”, explică pasionatul colecţionar.
Deşi ţine la impresionanta sa colecţie ca la ochii din cap, Ion Adomniţei nu se poate împotrivi dorinţei de a clădi un muzeu şi mai mare, mai încăpător, în care să-şi ordoneze exponatele pe secţiuni, în funcţie de perioada din care provin.
Roxana Iorgulescu