Cum învățăm?
Independent de sistemul de educație în care ne formăm un program specific de învățare, cercetătorii din domeniu au identificat câteva principii naturale ale procesului de învățare.
• Creierul poate procesa mai multe activități în același timp.
Nu e vorba de o capacitate de multitasking ieșită din comun, ci de funcții simple, pe care le folosim în fiecare zi, de exemplu asocierea gustului cu mirosul.
• Căutarea de sens este o capacitate înnăscută și se produce prin procesul de „patterning”.
Una din funcțiile de bază ale minții omenești este cea de a da sens experiențelor. Patterning-ul se referă atât la o „hartă” a lumii pe care fiecare și-o construiește în funcție de experiențele trăite, cât și la creativitatea cu care „umplem golurile”, ajungând astfel la o viziune unică, personală.
• În procesul de patterning, emoțiile sunt critice
Amintește-ți de asocierile din copilărie — profesorul din cauza căruia nu ai putut însuși o materie sau momentele în care frica de a fi pedepsit sau judecat ți-au influențat randamentul într-un domeniu.
• Procesul de învățare este potențat de provocări și limitat de emoții negative
Mintea învață cel mai bine (adică face cele mai multe conexiuni) când funcționează într-un context care provoacă sau implică riscul. În situațiile în care mintea noastră percepe o amenințare în mediul din jur, are tendința de a se bloca și de a face mai puține conexiuni. Teoriile învățării mai precizează că feedback-ul este mai valoros atunci când apare într-o situație reală, aplicată, decât atunci când vine din partea unei figuri autoritare, că oamenii învață întotdeauna mai bine atunci când rezolvă probleme reale și, nu în ultimul rând, că persoanele cu o capacitate crescută de rezolvare a problemelor sunt cele care râd mai mult!
În concluzie, un context adecvat activității creierului, care să susțină tendințele naturale ale acestuia în procesul de învățare trebuie construit cu grijă, pe direcții creative și „presărat” cu provocări.
