Fiecare are teoriile sale despre cum toți ar trebui să învețe, cum fiece persoană învață pentru ea. La fel fiece popor din start propune atitudinea pe care oamenii o vor lua, prin proverbele și zicătorile lor, prin poveștile lor, prin bancurile lor.
Eu când eram mic eram bucuros că sunt moldovean, pentru că în toate bancurile cu rusul, moldoveanu și ucraineanu, moldovanu îi făcea pe toți. Și nu prin a demonstra că el a câștigat într-o luptă de deștepți, ci a fost mai deștept pentru că ceilalți erau mai proști.
În Păcală și Tândală cam la fel, aceștia doi mereu frăiereau oamenii care nu erau atât de înțelepți, buni, deștepți, curajoși. Ei erau un pic mai buni pentru că ceilalți erau mai răi. Și așa se creează imaginea asta, că pentru a deveni mai bun, trebuie să-i faci pe ceilalți mai proști.
2 approach-uri.
1. Deșteptu învață din greșelile altuia
La mai mulți am văzut atitudinea asta prin care se încearcă de a găsi mereu scăpări, minusuri, greșeli în alți oameni. Pentru că chipurile așa vei învăța să nu o faci. Și să nu repeți greșelile altora. Asta pentru mine e parțial valabil, că pentru uneori da, vezi ceva aiurea și înțelegi de ce asta e aiurea și tu încerci să nu o faci. Dar dacă tu nu înțelegi contextul și background-ul greșelii niciodată nu te vei ține departe de ea.
Uneori sunt da de acord că trebuie să dau eu cu capu în ușă pentru a ști că așa ceva nu se face. Așa învăț eu.
2. Oamenii deștepți învață de la deștepți
Dacă vrei să crești, du-te acolo unde toți îs mai buni ca tine. Acolo unde nu vei căuta să vezi ce greșesc cei din jurul tău, dar să încerci să faci lucrurile mai wow ca ei, pentru ca ei să te aplaude așa cum îi aplauzi tu pe ei.
Se spune că un cascador de la circ, după un timp nu va primi nici un fel de satisfacție de la persoanele care îl aplaudă și vin doar o dată la circ. Un adevărat cascador este gata să moară arătându-le trucuri mortale colegilor de circ. Dacă aceștia îl vor aplauda înseamnă că da acesta a ajuns la un nivel mai mare.
Ce se întâmplă în Moldova (și nu numai)
Uneori sunt la conferințe sau prezentări, și acolo se arată studii de caz a unor campanii de succes, sau o persoană care a ajuns sus. Și aceștia povestesc cum ei asta au făcut. De multe ori văd nesatisfacție pe fața celor prezenți de genu: ”Ei ș iaca și ni-o vinit ș aista să se vâibească, mie mii totuna cum el asta a făcut, eu vreu să-mi zică pe pași cum eu asta pot face”
De aceea cărțile de dezvoltare personală, 27 pași cum să devii cel mai bun mergător prin parc, sunt mai citite ca biografiile sau romanele.
Se creează senzația că cel care e de succes e persona non-grata, cel mai mare inamic. Pentru că el precis a furat și a distrus și a mințit și nu mai știu eu ce el a făcut. Persoanele care iau locuri la concursuri, precis acestea îs cumpărate, cei care câștigă burse precis au oameni sus puși, cei care devin de succes în altă parte, iaca îs trădătorii. Pentru că așa e – persoanele de succes, nu sunt iubite, pentru că oamenii nu vor să învețe din exemple bune.
Însă din contra, când vine vorba de hai să învățăm din prostii, atunci suntem primii. Muligambia e cel mai vizitat blog din Moldova, Vrei să devii milionar este unul din cele mai vizionate show-uri din Moldova, pentru că cineva nu a știu cine a scris Ursul păcălit de vulpe. Perlele de la BAC sunt cireașa de pe tort de la BAC.
Și din asta se face trafic, și din asta se fac știri, iar noi ne uităm, citim și avem satisfacția, că iati, mare noroc avem de la Dumnezeu că suntem mai deștepți. Și așa ne temem să greșim.
Pentru că dacă greșim, asta toți vor observa. Și toți vor vorbi despre asta. Pentru că na, noi suntem cei mai deștepți din lume, numa că na, nu avem noroc, asta din cauza Rusiei, și a Turciei, și a Imperiului Otoman, și a Americii, și a Teroriștilor, și a lu Merkel și a lu Nelson Mandela, și a lu Budha. Nu știu ce au aceștia toți cu noi.
Eu când eram în SUA, la orele de PR, profesorul după teste mereu citea răspunsurile care lui i-au plăcut, și așa toți studenții vroiau a fi citiți în fața clasei. Iar atunci când se citea ceva scris de cineva, așa o mândrie în ochi. În schimb în școlile din Moldova, iaca după lucrări, tăți citesc cele mai proaste răspunsuri, și toți râd și copii care poate nu au învățat se fac de rușine, și toți au ca scop să devină destul de mediu ca să nu fie citiți. Adevărata schimbare în educație, cred că ar porni din atitudinea cu care se motivează elevii și studenții.
Și uneori am senzația, că trăim o mare prostie doar din nevoia de a învăța din ceva.
***
PS: Și profii așteaptă BAC-ul să-și facă colecție de perle, iar ministru când să ia exemplul omologului estonian, a spus că asta-i populism. noi vrem toți să fim originali și să nu copiem pe nimeni, iar dacă să urmezi vreun exemplu asta e păcat și mare greșeală.
Eu vreu să citesc lucruri frumoase și bune, eu vreu să citesc răspunsurile geniale de la bac, eu vreu să văd pozele la persoanele care parchează regulamentar, eu vreu să văd exemple în care oamenii fac ceva bine.
Și iata așa știripozitive sunt tot mai puțin share-uite pe net, street style – entuziasmul aproape a murit, iar fetele frumoase cu care eu încerc să aduc un pic de frumusețe în blogosferă – se zice că e rău și negativ.
Progres și dezvoltare? Davai dosfidania.
